Familia în faţa frumuseţii actului conjugal
Întrebat de ce se căsătoreşte, un tânăr a răspuns franc: "Ca să am femeie la pat şi la oală! Să nu mai fiu nevoit să caut în altă parte, vreau s-o am pe a mea". Sigur, e unul dintre mii de alte răspunsuri. Dar dacă eu vin astăzi să spun că un tânăr se căsătoreşte cu o tânără ca să i-l dea pe Dumnezeu, nu-i aşa că aş părea caraghios? Şi totuşi de asta se căsătoreşte!
Pentru orice creştin, indiferent de confesiune, Dumnezeu l-a creat pe om după "chipul şi asemănarea lui" (Cfr. Gen 1, 27). Această caracteristică face din om "perla" creaţiei, capodopera, cel de la care pornesc toate şi spre care converg toate. Omul este în centru, iar tot ceea ce există, trebuie să se fie în vederea lui.
Odată cu "chipul" său, Dumnezeu "s-a pus" în om, aşa cum arhitectul se pune în casa pe care o construieşte. Drept consecinţă, cu Dumnezeu în el, omul nu se poate comporta ca şi cum Dumnezeu nu ar fi! El este în om, iar omul este un reflex al prezenţei lui.
În acest caz, actul conjugal dintre doi soţi, momentul suprem al dăruirii totale reciproce de sine, devine "templu" al noii creaţii. Acolo, în intimitatea camerei lor, soţii, deschişi spre procreaţie, dau o mână de ajutor Creatorului. De aceea, actul conjugal este sacru, este momentul de sărbătoare al soţilor, momentul încrederii depline şi reciproce, al bucuriei şi al păcii.
Când actul conjugal nu este deschis spre viaţă sau spre comuniunea deplină sau plină de iubire dintre soţi, când are doar un agent activ şi unul pasiv, plictisit sau în imposibilitatea fizică pentru un astfel de moment, acest "barometru" începe să indice că cei doi, soţul şi soţia, încep să se "folosească", iar când unul dintre soţi începe să se simtă folosit, familia este în pericol!
Cu toate acestea actul conjugal este un drept al soţilor, deschis spre viaţă şi spre comuniunea lor, nu un moment de egoism, de exploatare sau, cu atât mai puţin, de suferinţă. El este "barometru". Dacă are la bază iniţiativa reciprocă a celor doi soţi, dacă amândoi se simt parte implicită din el şi dacă nici unul din cei doi nu se simte "exploatat", înseamnă că Dumnezeu este acolo, gata să pună viaţa... Iar dacă încă nu a sosit timpul pentru un astfel de dar, Dumnezeu este acolo să reîmprospăteze darul iubirii reciproce prin care soţii şi-l oferă chiar pe El, pe Dumnezeu, care este iubire, iubirea care i-a întâlnit şi care i-a unit în sacramentul Căsătoriei.
Soţilor creştini, nu vă folosiţi unul pe celălalt în cadrul actului conjugal, ci respectaţi-vă reciproc şi oferiţi-vă iubire sinceră. Ar fi păcat să pierdeţi cel mai frumos moment al vieţii dumneavoastră!
Pr. Felician Tiba
Preotul Felician Tiba a susţinut în săptămana 4-10 Noimebrie 2013, la Biserica roamno-catolică “Sfinţii Petru şi Paul” din Focşani, predicile din cadrul “Sfintelor Misiuni Populare”. În varstă de 39 de ani, preotul Tiba a activat ca formator la Institutul Teologic din Iaşi, a făcut sudii în Italia, iar în prezent este paroh la Biserica Romano-Catolică Sfânta Tereza din Piatra Neamţ.
Citiţi şi : A privi dincolo de om
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
De același autor
