Înţelepciunea primarului arab
Unul dintre aceşti locuitori, pe care sorţii îl procopsise cu zece copii, într-o casă mică, fără curte prea mare, nu mai putea suporta mirosul ce venea de la capre direct pe uşa cămăruţei în care trăia.
Merse la primar să-i ceară rezolvarea situaţiei. Primarul, înţelept cum era, găsi imediat soluţia şi spuse, binevoitor, omului:
─ Bagă trei capre în casă şi se va rezolva totul!
Nedumerit, omul, supus, aşa cum era, aduse în casă trei capre şi le legă de piciorul patului. A doua zi, dimineaţă, puţin furios, se înfăţişă la uşa primarului.
─ Nu se poate, dom’ primar, nici eu şi nici nevasta nu am putut dormi toată noaptea din cauza mirosului îngrozitor!
Cu o mână pe frunte, iarăşi gânditor, primarul îi spuse, cu siguranţă:
─ Mergi acasă şi mai bagă încă patru capre înăuntru!
Cu ochii holbaţi cât cepele, surprins la culme de sfatul primarului, omul plecă şi făcu ce îi spuse, fără să cârtească. A doua zi, din nou în faţa primăriei:
─ Nu se mai poate, domnule primar! Copiii nu au putut mânca, ba au şi vomitat toată noaptea! Eu cred că se îmbolnăvesc! Situaţia este foarte grea, insuportabilă!
─ Da? Cred că am găsit rezolvarea! spuse, sigur pe sine, primarul, lucru ce-l făcu pe omul nostru să se lumineze la faţă. Mergi acasă şi bagă toate caprele înăuntru şi totul va fi bine!
Aşa a făcut, spre surprinderea tuturor celor din casă, dar fără să înţeleagă prea bine rostul sfaturilor pe care însuşi edilul comunităţii i-l dăduse cu atâta siguranţă.
Dimineaţa următoare în găsi tot în faţa primăriei:
─ Am ajuns la capătul răbdărilor, domnule primar, si eu şi nevasta, iar copiii sunt aproape în comă! Nu se mai poate trăi în casă! Mai bine morţi, decât un aşa trai!
─ Zici că nu se mai poate? îngăimă primarul printre dinţi. Ştiu ce trebuie să faci! Mergi, te rog , acasă si scoate trei capre din locuinţă. Aşa a facut omul şi a doua zi iar se duse în faţa primăriei.
─ Ei, cum este acuma? întrebă primarul, la fel de sigur pe sine.
─ Un pic mai bine, dom’ primar, dar tot insuportabil este acel miros îngrozitor!
─ Atunci, diseară, te rog să mai scoţi patru capre afară!
─ Ei acum cum a fost, zise, a doua zi, primarul!
─ Muuuult mai bine dom’ primar, totuşi, încă se mai simte mirosul de la capre, dar este suportabil! Se mai poate trăi un pic!
─ Diseară să le scoţi pe toate din casă şi mâine să vii la mine la primărie să vorbim!
Aşa a facut omul.
─ Ia spune, cum aţi dormit azi noapte, tu şi familia ta?
─ Doamnule primar, să aveţi parte de sănătate şi dumneavoastră şi familia, că tare mult ne-aţi mai ajutat! Am dormit aşa de bine şi eu şi nevasta, dar şi copiii! Foarte bine este acum în casa noastră! Aşa se mai poate trăi, nu cum era acum o săptămână, de era gata să ne dăm duhul cu toţii, răpuşi de acel miros îngrozitor, care bântuia toată casa noastră!
Un primar de la noi ar fi spus, în glumă, bineînţeles: “Taie caprele şi adu-le la primărie!”
Gheorghe MOCANU