Fatalistul "N-ai ce-i face?!"
Bătrânul Noe, cel cu Arca, explică popoarelor: Dacă fiecare îşi va face partea lui din dig, eu zic că reuşim să oprim potopul şi n-o să mai fie nevoie de corabia mea!
Domnu’ Noe, îl întrerupe un român, la noi în ţară inundaţiile sunt nişte fenomene naturale, trebuie să te obişnuieşti cu ele, n-ai ce-i face!
Asculta, zice Noe blazat, cazul poporului tău nu mă interesează!!! Eu vorbesc în general…
Instalatorul a tot încercat să monteze cada la perete astfel încât colţul ei să intre bine în unghiul de 90 de grade. A împins, a transpirat, a calculat, a înjurat…şi s-a lăsat păgubaş: domnu’ Chinescu, n-ai ce-i face, nu vrea, dom’le, să intre cum trebuie, probabil e strâmb peretele!!
A naibii fatalitate, mi-am zis eu ……..aşa i-a fost scris căzii: să nu intre! Dacă meşterul zice că nu mai are ce să-i facă…înseamnă că ştie el ce zice!
Acum ceva vreme a venit un meseriaş să rezolve odată pentru totdeauna problema condensului de pe geamurile interioare de la termopane. A izolat, a reglat, a năduşit de ziceai că i-a apărut lui condens pe faţa, şi a plecat cu bani frumoşi de la mine. A venit apoi frigul şi geamurile s-au comportat exact ca înainte de marea lucrare. A trebuit să constat aproape blazat că în problema condensului respectiv n-ai ce-i face.
Copiii mei sunt nişte copii foarte buni, cu un nivel normal de inteligenţă şi care nu suferă de daltonism. Aşa că nu mi-am făcut griji că n-ar putea înţelege ce le cer, ca rufele murdare să le pună în două coşuri diferite: unul pentru albe, unul pentru colorate. După trei ani de cicăleală, nici un rezultat. Şi căţelul meu cred că ar fi învăţat mai devreme. Aşa că ridic din umeri şi încerc să nu mă enervez pentru că este evident că n-ai ce-i face!
Am o brutărie de la care cumpăr mai mereu pâine, pâine proaspătă, făcută la vatră. Toate bune şi frumoase dacă vânzătoarea nu mi-ar da-o punând pe ea mâna cu care a luat banii cumpărătorilor. Deci: eu aştept la rând şi o văd cum serveşte clienţii cu mâna introdusă într-o mănuşă, scoate apoi mănuşa, ia banii şi dă restul, îşi pune iar mănuşa pe mână, face operaţiile astea de mai multe ori, ajung eu în faţa ei, îmi iau o mutră posacă presimţind ce urmează (eu tot sper să mă vadă şi să-şi pună întrebări), pe care o vreţi? întreabă ea amabilă, pe aia, îi spun eu cu ură, vânzătoarea pune mâna fără mănuşă pe ea şi mi-o bagă în plasă… Nu pot să-i spun nimic, mi-e jenă de jena ei!! Plec nervos şi până la maşină mă calmez: n-ai ce-i face!
Culmea, am aflat într-o zi că pentru vânzătoarele de la brutărie eu eram „domnul acela morocănos”…
Am citit într-un ziar o declaraţie a unui mare şef de la Apele Române, cum că inundaţiile sunt fenomene naturale, au fost şi vor fi mereu, aşa că noi oamenii trebuie să ne obişnuim cu ele. N-ai ce-i face!
Cum se schimbă guvernarea, cum se schimbă şefii la societăţile de stat, iar cei daţi jos vorbesc de politizare cu toate că şi ei la rândul lor au fost puşi politic. N-ai ce-i face, e criză, nu mai merg societăţile particulare, aşa că este normal ca descurcăreţii să se retragă la cele de stat, şi numai pe posturi de directori.
În toate parcările din ţara noastră locurile rezervate handicapaţilor sunt ocupate de oameni perfect sănătoşi. Atâta vreme cât aceste locuri sunt cele mai apropiate de intrarea în clădiri, n-ai ce-i face, românul nostru nu suportă să fie altul mai şmecher ca el!
Cu baronii locali toată lumea-i lămurită: orice-ai face, n-ai ce-i face, ei au fost, sunt şi vor fi aleşi de către electorat. Chiar de-ar trebui să voteze şi cetăţenii morţi pentru asta.
Ponta nu renunţă la doctorat, chiar dacă se vede din avion că-i plagiat, n-ai ce-i face!
Şi naţionala noastră de fotbal, una două se bagă cu fundul în poartă şi stă la ciupeală, poate pică un gol pe contraatac, acesta-i stilul consacrat, n-ai ce-i face! Dumitru Dragomir şi Mircea Sandu sunt eterni pe funcţiile lor, n-ai ce-i face!
Iarna-i zăpadă şi ne blocăm în nămeţi, vara-i furtună şi te inunzi, n-ai ce-i face!
Cutremurul cel mare va veni mai devreme sau mai târziu, iar bulinele de pe blocurile cu probleme sunt tot acolo. Nu sunt bani, n-ai ce-i face, trebuie să ne obişnuim să mai cadă şi blocurile!
Indiferent de câţi bani s-au băgat şi se vor băga, indiferent de legi, eutanasieri, sterilizări, câinii vagabonzi vor rămâne pe străzi, ca un fel de fenomen natural cu care va trebui să ne obişnuim pentru că, nu-i aşa, n-ai ce-i face!
Copiii romi se căsătoresc la 12 ani, mulţi dintre ei nu se duc la şcoală; este tradiţia lor, n-ai ce-i face!
Olimpicii pleacă afară, medicii la fel, n-ai ce-i face!
După Ceauşescu, Iliescu, Constantinescu, Băsescu, va urma tot un „…escu”, adică Antonescu, n-ai ce-i face!
La urma urmei suntem români, n-ai ce-i face!
P.S. Azi am fost cu soţia mea să iau pâine. De când am intrat în brutărie am avut o sumbră presimţire: ieşirea din paradigmă … „Nu vă supăraţi, zice ea când o vede pe vânzătoare cum mă serveşte, nu vreţi să vă puneţi mănuşile când ne daţi pâinea? Ştiţi câţi microbi aveţi pe mâini de la bani?”
Am ştiut eu dintotdeauna că ceva este în neregulă cu nevasta mea…
Rareş Chinescu