Dragi elevi, inspectorii şcolari nu sunt modele pentru voi!
Încă nu mă dumiresc ce conduce România: ipocrizia sau pudibonderia.
Dacă dascălii sunt modele pentru elevi, atunci inspectorii şcolari, care sunt în vârful ierarhiei, sunt supermodele şi pentru elevi şi pentru dascăli. Păi să vedem ce lecţii de viaţă le sunt oferite tinerilor aflaţi la început de drum şi ce înţeleg cadrele didactice din mesajele venite de sus.
Cea mai importantă lecţie învăţată de dascălii din subordine şi mai ales de elevi este că, indiferent dacă ai sau n-ai ţinută morală şi profesională, fără sprijin politic nu pupi în veci un post de şef la Stat, inclusiv la Inspectoratul Şcolar Judeţean. Că şi dacă eşti Spiru Haret, reformatorul şcolii româneşti, fără sprijin politic tot n-ai nicio şansă să conduci ceva în actualul minister.
Mai înţeleg că şi dacă la liceul la care eşti director nu prea se predă carte, tu personal poţi să ai parte, contrar dictonului depăşit: ”ai carte, ai parte”. Că etapele profesionale se ard sau se sar cu condiţia să fii membru de partid.
Conform modelului impus de inspectorii şcolari, elevii ar trebui să se bulucească în organizaţiile de tineret ale partidelor pentru a avea o şansă în viitor. Probabil că fiecare individ din generaţiile viitoare va activa într-o organizaţie politică, vor fi mai înregimentaţi decât am fost noi în timpul comunismului, o ţară cu 18 milioane de activişti. Iar dictonul se va trasforma în "n-ai partid, eşti stupid".
Ce mai învaţă elevii de la supermodelele şcolare… De exemplu: de la transferul cu cântec al unor elevi de la licee mai slab cotate la un liceu renumit învaţă că dacă ai pile se rezolvă totul în viaţă. Că nu trebuie să înveţi ca să ajungi unde ţi-ai propus, e de ajuns ca domiciliul tău să fie departe de şcoala unde ai fost repartizat, ca aerul din clasa respectivă să aibă oxigen prea mult sau ca apa de la toaleta şcolii să fie prea lichidă. În faţa acestor catastrofe umanitare inspectorii şcolari trebuie să ia măsuri. Sunt atenţi la nevoile anumitor elevi, dar doar a celor foarte ambiţioşi, cum declară unul dintre ei. Acum, ca o paranteză, şi eu am ambiţia să urc vârful Himalaya, mi-ar sta bine, aş avea cu ce să mă laud. Singura problemă e că eu nu găsesc un sponsor să-mi plătească un elicopter care să mă lase direct acolo…că parcă n-aş urca teleleu ca fraierul…să urce pe jos alţii…dar să ştiţi că ambiţie am!!
Prin urmare, elevii observă că pentru unii dintre noi examenul de admitere la liceu sau de ocupare a vreunui post este opţional sau fără relevanţă, pentru că pe aceştia îi recomandă … ambiţia de care dau dovadă. Am să încerc şi eu să mă duc la „Vocea României”, am să le spun că mă recomandă vocea şi talentul meu, aşa că nu mai este nevoie de audiţie.
Ce mai învaţă elevii…că până şi reuşita în mediul privat o datorezi tot politicului şi nu competenţei: avocaţii care reprezintă IŞJ în probleme politice se schimbă în funcţie de partidul aflat la putere.
Dragi inspectori şcolari,
dacă vreţi să fiţi modele pentru copii este de preferat să vă tatuaţi şi să vă faceţi piercing, dar să urcaţi etapele profesionale pe merit şi nu cu proptele politice, să respectaţi munca elevilor care au intrat la liceele cu renume, să ţineţi cât mai departe politica de şcoală.
Dragi elevi, inspectorii şcolari nu sunt modele pentru voi! Căutaţi-i printre dascălii voştri, mai ales printre cei cu o ţinută vestimentară modestă…e foarte posibil să fie la pachet cu o ţinută morală de excepţie. Şi purtaţi, dom'le, piercing şi cercei, nu astea vă vor denatura caracterul!
P.S. Poate credeţi că exagerez în ce priveşte modelele… Zilele astea este în desfăşurare campania pentru alegerea Preşedintelui Consiliului Şcolar al Elevilor de la Liceul Cuza. Unul dintre candidaţi este unul dintre „ambiţioşii” care-au intrat pe uşa din dos la acest liceu. Culmea, unul dintre proiectele cu care se prezintă în faţa colegilor se cheamă „Managementul carierei”, iar altul se cheamă "Dezvoltare personală"!! Păi vedeţi ce similitudine? Modelul de ascensiune în viaţă este acela bazat pe pile şi tupeu.
Dragi elevi de la Cuza, ca absolvent al acestui liceu (şi admis aici în urma unei competiţii foarte dure pe vremea mea) am şi eu o rugăminte. Am să vă rog să daţi o lecţie de viaţă acestui tânăr, nu de alta, dar are tot ce-i trebuie să ajungă un mare om politic în ţara asta. Iar destinul nostru este influenţat de calitatea conducătorilor noştri.
El trebuie să înveţe că o carieră se construieşte cu muncă şi migală, nu cu gargară. Ar putea să candideze în anii care vin, după ce dovedeşte că poate termina corect un lucru început greşit. Acum e prea devreme pentru candidatură. Pentru a-l corecta nu trebuie să fiţi violenţi, nu trebuie să-l jigniţi, cel mai simplu mod de corecţie este ca atunci când se vor deschide urnele să constate că nu a luat decât un vot: al lui.
Rareş CHINESCU