O conversaţie la Parlament
"Parlamentar 1: Ba eu merg şi mai departe şi zic, cum ziceam lui amicul meu Parlamentarul 2: mă tem de trădare…
Antonescu: Cum de trădare?
Parlamentar 2: De-aia noi astăzi când am mirosit ceva cumva…
Parlamentar 1: Ceva cumva…
Antonescu: Ceva cumva?
Parlamentar 2: Dacă e ceva la mijloc…
Parlamentar 1: Ceva la mijloc…
Antonescu: Ceva la mijloc?
Parlamentar 1: Da, aşa, dacă e trădare, adică dacă o cer interesele USL-ului, fie.
Parlamentar 2: Dar cel puţin s-o ştim şi noi! (Antonescu vrea să-i întrerupă, fără să izbutească.)
Parlamentar 1: Pentru că eu am zis-o cu străbunii noştri, cu Mircea cel Bătrân şi cu Vlad Ţepeş, neică Antonescule: îmi place trădarea, dar…
Antonescu: Mă rog, ai puţintică…
Parlamentar 2: Ce răbdare, neică Antonescule! Nu mai e vreme de aşa lucru. Parlamentul a făcut comisia pentru Roşia Montana? A făcut!
Parlamentar 1: În octombrie se va aproba pozitiv legea iniţiată de Guvern? Se va aproba. Toate bune şi frumoase, cum le tălmăceşti d-ta, neică Antonescule, dar nouă… nouă ni e frică de trădare…
Parlamentar 2: Nu din partea d-tale…
Parlamentar 1: Nu din a d-tale…
Antonescu: Da’ din a cui?
Parlamentar 1: Din a cui, din a cui? Ştii d-ta din a cui…
Antonescu: Să n-am parte de Adina, dacă ştiu.
Parlamentar 2: Ei, stimabile, prea te faci chinez, dă-mi voie…
Parlamentar 1: Ştii ce, venerabile neică Antonescule, ia să dăm noi mai bine cărţile pe faţă.
Antonescu: Dă-le, neică, să vedem.
Parlamentar 1: Ţi-am spus că mi-e frică de trădare… Ei?
Parlamentar 2: Ei?
Antonescu: Ei?
Parlamentar 1: Ei? Ni-e frică din partea amicului.
Antonescu: Care amic?
Parlamentar 2: Care amic, care amic? Ştii d-ta…
Antonescu: Să n-am parte de Adina, dacă ştiu.
Parlamentar 1: Iar te faci chinez…
Antonescu: Zău nu…
Parlamentar 1: Din partea amicului… Victoraş…
Antonescu: (surprins) Ce?
Parlamentar 2: Din partea premierului.
Antonescu: (încruntat) Cum?
Parlamentar 1: (scurt) Nouă ni-e frică… de… Gabriel Resources! Că-şi dă coatele cu Ponta…
Antonescu: (urmează jocul crescendo) Cu Victor Viorel Ponta?
Parlamentar 1: Cu moftologul…
Parlamentar 2: Cu nifilistul…
Antonescu: (de abia stăpânindu-şi indignarea) Cu Ponta? Trădare? Victoraş trădător! Ei bravos! Ei! Asta mi-a plăcut! Ei! Nu m-aşteptam! Ei! Ne-am procopsit!
Parlamentar 1: De! Noi…
Parlamentar 2: Ce ne-am zis…?
Antonescu: (biruit din ce în ce mai mult de indignare) Ai puţintică răbdare, stimabile. Nu dau voie nimănui să-şi permită, mă-nţelegi, să bănuiască măcar câtuşi de puţin pe Victoraş. Pentru mine, stimabile, mă-nţelegi, să vie cineva să-mi bănuiască nevasta, pe Adina…
Parlamentar 2: Pe coana Adina, onorabile…
Parlamentar 1: Îmi pare rău, neică Antonescule, noi nu credem asta, chiar dacă onorabila a făcut lobby la Parlamentu’ European pentru Gabriel Resources…
Antonescu: (şi mai indignat) Ai puţintică răbdare… zic: pentru mine să vie cineva să bănuiască pe Adina, ori pe amicul Victor, totuna e… E un om cu care nu trăiesc de ieri de alaltăieri, trăiesc de 2 ani, o jumătate de an după ce m-am însurat a doua oară. De 2 ani trăim împreună ca fraţii, şi nici un minut n-am găsit la omul ăsta măcar atatica rău… Credeţi d-voastră că ar fi rămas el premier aici şi nu s-ar fi dus Preşedinte, dacă nu stăruiam eu şi cu Adina… Şi la dreptul vorbind, Adina a stăruit mai mult…
Să-mi dai voie să nu te crez. Un om endependent, care a făcut servicii alianţei, ţării… şi mie, ca amic, mi-a făcut şi-mi face servicii, da!… Şi să veniţi d-voastră, tot din USL (cu ton de mustrare aspră) şi să bănuiţi că… să vă pronunţaţi cu astfel de cuvinte neparlamentare… Îmi pare rău…
Parlamentar 2: În sfârşit, noi…
Antonescu: Ai puţintică răbdare… Îmi pare rău… (indignat rău de tot.) Care va să zică unde nu înţelegeţi d-voastră politica, hop! Numaidecât trădare! Ne-am procopsit! Ce soţietate! Adevărat, bine zice fiu-meu de la facultate: unde nu e moral, acolo e corupţie şi o soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are. (în culmea indignării.) Trădare! Bravos! Victoraş trădător! Frumos! (pleacă.) Salutare! Salutare, stimabile! (iese foarte turburat prin fund.)
Parlamentar 1: Ce să fac?… Batem o depeşă la conducerea partidului, la Biroul central, la gazete, la DNA, să nu ne bage şi pe noi la trădare naţională, scurt şi cuprinzător: (bătând cu pumnul drept în palma stângă, ca un telegrafist pe aparatul lui, sacadat, tot textul-proiect al depeşii) “Trădare! Premierul şi oamenii lui trădează alianţa pentru Gabriel Resources, pe care vor s-o aleagă să exploateze mina de la Roşia Montană… Că vrea să facă treaba murdară cu mâna Parlamentului! Trădare! Trădare! De trei ori trădare!”
Parlamentar 2 (scurt) E tare! prea tare! N-o iscălesc.
Parlamentar 1: (cu tărie, impunător) Trebuie să ai curaj ca mine! Trebuie s-o iscăleşti: o dăm anonimă!
Parlamentar 2: Aşa da, o iscălesc!
Parlamentar 1: O iscălim: “Mai mulţi membri ai USLului”…
Parlamentar 2: Da’ dacă ne cunoaşte slova la telegraf?
Parlamentar 1: Punem pe altcineva s-o scrie.
Parlamentar 2: Pe cine?
Parlamentar 1: Trebuie să găsim pe cineva să ni-o dea la telegraf! ‘Aide, Parlamentar 2.
Parlamentar 2: Numai să nu păţim ceva.
Parlamentar 1: (impunător) Trebuie să ai curaj: anonimă. "
Rares Chinescu