România nu are nevoie de inteligenţă?
Mai ales acea parte a lui care studiază, cu responsabilitate, care se şcoleşte asiduu, reprezentând inteligenţa acestui neam, o inteligenţă debordantă, demonstrată de-a lungul istoriei. România poate duce lipsă de orice, numai de inteligenţă nu se poate plânge că duce lipsă. « Genocidul » la care sunt supuşi tinerii români de astăzi este o realitate dureroasă, cronică, mai ales prin faptul că el se constituie într-o emblemă a stilului românesc original de conducere a societăţii şi de abordare a problematicii tineretului. Cu astfel de practici nu trebuie să ne mai mire că naţiunea asta nu-şi găseşte busola. Ba, din contră, ni se pare că regresul este direcţia în care ne îndreptăm, flancaţi de noi, alegătorii orbi, din patru în patru ani, pe de o parte, şi de aleşii neamului, orbiţi de-a binelea de putere, în fiecare ceas, de cealaltă parte. Este o formulă pierzătoare, din start. Vai de copiii noştri care se întorc de pe băncile facultăţilor, unii dintre ei geniali, care ajung pe mâna unor directoraşi inculţi, pironiţi politic în scaune de conducere şi care îşi bat joc, pur şi simpu, de toate principiile sănătoase învăţate de aceşti tineri, anulându-le şi cerând în locul lor alte principii care nu au cu nimic de-a face cu ştiinţa. Exemplarele despre care vorbesc, ajunse în funcţii de decizie sunt « tumori maligne » pe trupul naţiei române. Ele anulează valorile şi iniţiativele, resping orice sclipire de inteligenţă, de teama să nu fie înlocuite, rămânând tributare metehnelor cu care au urcat pe drumul fals al afirmării. Aceste « tumori » sunt greu de extirpat din angrenajul societăţii. Suntem aproape de metastază, dacă ne uităm cu un ochi atent spre cei care hotărăsc soarta acestor copii, ce nu-şi găsesc menirea în ţara lor natală. Sute de tineri romani cu facultăţi, bine pregătiţi, se găsesc acum prin Italia, Spania sau alte ţări ale Europei, spălând vase prin localuri, wc-uri, îngrijind bătrânii străinilor, nu de puţine ori supuşi umilinţelor de tot felul.
Ce găsesc tinerii absolvenţi în societatea românească la absolvirea facultăţilor? Un director politic agramat cu maşinaţiuni de culise şi relaţii obscure prin anticamera demnităţii? Concursuri trucate? Interviuri dirijate? şpăgi pe faţă sau ironii ieftine la adresa lor, cum că nu au experienţă, vezi Doamne ? Posturi calde şi bine plătite, ocupate numai de nepoţi şi nepoţele pe criterii inventate de ei, tocmai pentru a-şi deschide portiţa corupţiei pe care intră la scurt timp după ce se văd cu decizia în braţe ? Ca să fim drepţi, trebuie să spunem că sunt şi excepţii, oameni care într-adevăr merită aceste funcţii şi lasă ceva în urma lor. Dar sunt prea puţini ! E ca în sănătate : degeaba ai ficatul sănătos, inima sănătoasă, dacă eşti orb, că nu mai poţi conduce, să zicem, un autoturism. Aceşti directoraşi orbi care nu văd în perspectivă, ori refuză să vadă ce ar trebui să primească societatea de la ei, ar trebui să-şi depună permisul de conducere al acelei instituţii. Nu o fac, însă, mergând cu boala mai departe. O boală care cuprinde societatea, din păcate, cu repercusiuni grave asupra tineretului, lipsindu-l de perspectivă. Suntem ţara care ne îngropăm tinerii de elită în indiferenţă, determinându-i să plece cât mai departe de pământul natal. Acolo unde sunt primiţi cu braţele deschise pentru a fi puşi în valoare.
Ne întrebăm cu indignare : România nu are nevoie de inteligenţă? Asta spun politicie guvernamentale din ultimii ani. Nu faptul de a da o sumă de bani şi o medalie sau o diplomă într-o şedinţă de guvern de zece minute acelor tineri care s-au remarcat, cucerind primele locuri în lume la diferite concursuri de ştiinţă, înseamnă politică guvernamentală sănătoasă !
Este tot mai clar că un inventar al inteligenţei tinere româneşti din ultima vreme ar scoate în evidenţă genocidul intelectual naţional săvârşit de toate guvernele noastre postdecembriste.
Gheorghiţă MOCANU
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
De același autor
