Miros de migdale amare
Doamnelor şi domnilor, miroase urât, a intoxicare!
Înainte de a mirosi a migdale amare, toată afacerea asta cu exploatarea Roşiei Montana îmi miroase a amatorism şi manipulare ieftină. Care-mi lasă un gust amar şi care mă face circumspect.
Pe scurt, de ce am devenit un antiRoşia Montană:
1.Delegarea de competenţe.
.Guvernul, mai precis Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, nu dă un aviz pozitiv sau negativ pe proiectul Roşia Montană până când parlamentarii nu votează dacă proiectul merge sau nu mai departe.
Asta se traduce în felul următor: specialiştii de la minister aşteaptă decizia Comisiei Speciale a Parlamentului, adică decizia unor veritabili amatori într-o problemă pur tehnică. Atât de “specialişti” sunt cei din Comisie încât vicepreşedintele acestora, liberalul Andrei Dominic Gerea, declară competent: „Sperăm să fim luminaţi de gândul cel bun, nu de altceva”!! Băi, frate, păi mergeţi la o mânăstire, ceva, sau apelaţi la mama Omida, nu-i mai simplu? Sau daţi cu banul.
Senatorii şi deputaţii din comisia specială sunt amatori în domeniu şi o recunosc deschis: de aceea, vor pleca într-o vizită de documentare la Roşia Montană şi îi vor invita în Parlament şi pe reprezentanţii protestatarilor din Piaţa Universităţii. Dom’le, muncă de informare, nu glumă! Adică ai geologi, ai specialişti independenţi în industria de profil, ai chimişti, ai specialişti în legislaţia de mediu, ai jurişti în Guvern, ai ditamai Academia Română şi tu trimiţi să investigheze nişte gargarigii puşi acolo pe bază de altgoritm politic?! Păi foarte bine pot să investigheze şi prăbuşiri de avioane, la fel de multe cunoştinţe au.
Curat, murdar, ce să zici! E ca şi cum eu, care nu ştiu nimic despre cancer, mă duc la o clinică de oncologie, vorbesc cu pacienţii, cu doctorii, şi apoi îmi dau competent cu părerea despre cum să tratăm noi boala.
Ce vedem de fapt aici? O delegare de competenţe a guvernului aiuritoare. De ce o face? Plaja de presupuneri este mare, de la laşitate până la înţelegeri obscure, ilegale. Că din câte ştiu, DNA-ul nu poate chema în judecată Parlamentul, dar pe membrii Guvernului, da.
2. Modul de acţiune.
Mi se pare dubios modul în care locuitorii de la Roşia Montană şi-au bătut singuri cuiul în talpă ţipând apoi ca din gură de şarpe după un cleşte. Nu înţeleg de ce aleşii locali au declarat zona ca una monoindustrială cu specific minier, facând astfel imposibilă initierea oricărei alte activităţi care ar fi putut sprijini dezvoltarea economică a zonei, inclusiv a activităţilor de turism. După ce produci Hotărârea asta apar reclame (bine făcute, profesioniste, capabile să stârnească valuri de emoţie!) despre şomajul din regiune, despre cât de greu se descurcă populaţia în zonă, despre sărăcia endemică de acolo.
Aşa încep presiunile mediatice cu tot teatrul de rigoare: mineri îmbrăcaţi în echipament impecabil, autoblocaţi în galerii turistice, pelerinajul politicienilor ce brusc nu mai pot de grija lor, doamne simpatice care croşeteză şosete pentru supravieţuire.
Bineînţeles că este o problemă cu locurile de muncă în zonă, dar ea există în foarte multe zone din România, inclusiv în zone care nu încearcă să se saboteze singure.
Cineva aplecat spre teoria conspiraţiei chiar ar putea bănui o înţelegere între Consiliul Local şi Companie…
3. Deocamdată avem un stat slab. Şi corupt.
Indiferent de cine este la guvernare, nu cred că avem maturitatea şi integritatea să gestionăm aşa cum se cuvine asemenea exploatare. Noi am eşuat cu Bechtelul, am plătit de ne-au sărit ochii, pentru nişte simple autostrăzi ce presupuneau condiţii şi termene clare, la vedere, ce să mai spui de o exploatare la o mină de aur?! De fapt, observ că nici n-am început exploatarea şi suntem deja buni de plată, trebuie să plătim despăgubiri companiei.
4.Proiectul de lege pregătit de Guvern este croit parcă pe dorinţele canadienilor.
Îţi face impresia că avocaţii lor le-au dictat guvernanţilor ce să scrie.
Aşa că mai bine să lăsăm Roşia Montana generaţiilor următoare.
Rareş Chinescu