Dinspre Maidanezia către România
De pe margini împing cei care propun alte soluţii de rezolvare a acestei probleme naţionale: adopţia, castrarea, construirea de pensiuni pentru câini, etc. Cam aşa se poartă discuţia în presă, în timp ce pe fundal se derulează ultimele imagini cu băieţelul de 4 ani, alergând către moarte. Personal cred că toată lumea tolerează prezenţa animalelor, chiar dacă nu vrea să le vadă fără stăpân pe străzi şi-n parcuri.
De asemenea, cred că toată lumea vrea să se simtă în siguranţă, atât pe trotuar cât şi în parc. Pe lângă caini, pe trotuare ne împiedicăm şi de maşinile parcate claie peste grămadă. Stimaţi şoferi, nu pedepsiţi pietonii pentru că primăria nu construieşte parcări lângă fiecare scară de bloc, aşa cum vi se pare normal. Lăsaţi-le copiilor loc pentru şotron. Părinţii nu mai îndrăznesc să-şi lase copiii să se joace în faţa blocului, pentru că acest loc a devenit nesigur. Iluminatul public deficitar, locuri de joacă puţine şi nesecurizate, prezenţa unor indivizi mai mult sau mai puţin turmentati transformă şi parcurile în locuri mai degrabă nesigure pentru copii. Numai în Focşani, în cele două mari parcuri, locurile de joacă sunt situate în preajma unor localuri în care se consumă alcool.
Haideţi să ne oprim o clipă din a hingheri. Vinovatul desemnat de tribunalul mediatic si să vedem dacă nu cumva există mai multe întrebări care ar putea fi puse în cadrul acestui proces public. Pe prima o repetăm retoric de fiecare dată când ieşim pe stradă: cum e posibil să mai vedem atâţia caini maidanezi în libertate? Cum se face că, în România, nu există instituţii în care copiii să fie încadraţi pe timpul vacanţelor? Cine are grijă de elevi, în timpul anului şcolar, când părinţii sunt la serviciu? Centrele de tip after-school, puţine câte există, sunt foarte scumpe. Cine şi cum să se ocupe de copii pe timpul unei vacanţe de vară, de 3 luni, în condiţiile în care concediile de odihnă ale părinţilor nu durează atât de mult? De ce au preşcolarii vacanţe atât de lungi? Cât se mai bazează Statul pe bunici, vecini şi bone (plătite de cele mai multe ori la negru)? Iată, bunica nu mai poate să alerge după cei mici prin parc. Sunt ei în siguranţă atunci când nepoţii se află în grija ei? N-ar fi mai bine ca firmele să plătească un paznic în plus, în loc să se folosească de serviciile fidele, gratuite şi, uneori, criminale, ale unor maidanezi?
Mie mi se pare că, în această poveste cu implicaţii sociale şi economice, Vinovatul e anonim, dar colectiv şi se remarcă prin absenţă.
