Săraca ţară sfaşiată...
La fel ca toţi cei de vârsta mea, care nu s-au ucenicit la focul politicii dâmboviţene, care au luat-o mai uşor cu „modernismele”, cu „democraţia actuală”, cu „europenizarea”, ştiu că pe acest meleag viaţa a fost grea dintotdeauna. Asta pentru că Dumnezeu ne-a dat o ţară bogată - „Grădina Maicii Domnului” -, dar şi pentru faptul că ne-a aşezat aici la răscrucea tuturor dihoniilor lumii, unde s-au bătut dintotdeauna cele trei marii imperii, punându-ne în spate două mari povareri - lupta de apărare şu munca: „Cine are avere are şi grji!”.
Aşa stând lucrurile, tot Dumnezeu ne-a dat tăria şi forţa să rezistăm de-a lungul veacurilor, numai că astăzi lupta este mult mai perversă. Nu mai vezi duşmanul, ci acesta se insinuează în patul tău, îţi flutură o mulţime de himere şi iluzii, recrutează cât mai multe cozi de topor, te prinde de nas - aşa cum prinde lupul calul -, apoi te sufocă încet-încet, folosind „tehnica şurubului”. Nici n-ai observat în ce maşinărie ai băgat mâna, şi asta folosind diabolicele tehnici de manipulare, prin care se distruge solidaritatea „naţională”, prin care te părăsesc chiar cei mai apropiaţi…, ademeniţi de banul nemuncit, de mărgele colorate!
Martor nu tocmai pasiv la spectacolul grotesc pe care îl dau forţele diabolice ale răului, pentru a distruge „Grădina Maicii Domnului”, pentru a distruge orice urmă de rezistenţă şi orice brumă de solidaritate, constat cu mare durere că pentru orice urmă de împotrivire, se găsesc căi tot mai rafinate de anulare. Disperaţi de situaţia creată de „ciuma portocalie”, am reuşit să ne adunăm şi să facem un referendum pentru eliminarea răului, dar „Stăpânul” a zis nu.
Mai suntem noi o ţară independentă, mai suntem stăpâni pe soarta noastră!? Bineînţeles că nu. Ba mai mult, ilustrăm cum nu se poate mai bine definiţia pe care Napoleon o dădea războiului: „Războiul este acel lucru prin care, cel pe care-l ocupi să spună că el este rău şi tu eşti bun”. După referendum, stăpânul a stat cu ochii pe noi să nu cumva să mai facem vreo tentativă de ieşire de sub tutelă, iar noi n-am mers până la capăt, „n-am dat toate pe una”.
Şi asta n-ar fi nimic, pentru că dacă ai identificat răul, stai cu ochii pe el în speranţa că timpul va mai rezolva câte ceva, dar iată că pericolele care ne pasc renasc sub alte forme care forţează timpul. Marile ameninţări care ne apasă (Roşia Montană, gazele de şist, distrugerea până la dispariţie a economiei româneşti şi îndatorarea totală a ţării), îşi vor face efectul, la care noi privim tot mai neputincioşi.
Între dorinţele ardente pentru care ne-am pus votul a fost ca USL-ul să ne apere în faţa acestor ameninţări, dar iată că, din contra, nu numai că nu ne apără, ci mai mult, miniştrii au început să pledeze tocmai pentru lucrul de care ne temeam.
Pe cei care pledează pentru acest proiect, îi invit să studieze istoricul dezastrului vrâncean de la începutul secolului trecut, provocat de tăierile barbare de peste 60.000 de hectare de pădure. Cel mai frumos şi mai curat ţinut din ţară, a devenit „Vrancea cheală”.
În perspectiva unei îmbogăţiri peste noapte, „Satele s-au împărţit în două tabere care stăteau să se sfâşie între ele”, iar demnii oameni ai Vrancei au fost cuprinşi de sărăcie, disperare şi umilinţă: „Suntem ca viermii care se fac la rădăcină de hrean. Oricât de amar ar fi hreanul ce pot face decât să-şi ducă mai departe amărâta lor viaţă”. În urma tăierii pădurilor seculare, au rămas „imense dealuri de noroi care se scurgeau la vale” - un peisaj deşertic şi arid, care poartă şi azi semnele rănilor făcute de inconştienţa vrâncenilor şi de lăcomia străinilor”.
Pentru a repara răul făcut din 1 iulie 1935, a fost nevoie de o mobilizare totală a vrâncenilor (Legământ, de imnul ,,Să împădurim”, scris de Nicolae Militaru, de Directiva „Împădurim”), a intelectualilor vremii, dar mai ales a fost nevoie de efortul statului (fie el şi comunist), care în perioada 1948-1990, a împădurit 75.059 ha. de teren, pentru ca să aibă ce devasta omul-hienă postdecembrist.
Atenţie Stat Român şi politicieni contemporani la pericolul de moarte, care ne paşte: „Socialismul a intrat în colaps fiindcă nu a permis ca preţurile să spună adevărul economic. Capitalismul poate colapsa din cauză că nu permite ca preţurile să spună adevărul ecologic” (dr. ing. Gică Duţă).
Dacă ţinem cont de faptul că atunci nu s-a lucrat cu otrăvuri, şi a fost aşa de greu ca să se îndrepte o crimă ecologică, cred că Proiectul „Roşia Montană” pune în pericol însăşi fibra naţională şi asta pentru câştigul altora, nici măcar pentru noi. Afirm acest lucru pentru că nimeni nu poate spune ce se va întâmpla după 15 ani când se va încheia proiectul. Oamenii de acolo vor rămâne mai săraci ca astăzi, vor rămâne pe un pământ selenar pe care chiar va trebui să-l părăsească. Dacă am în vedere vârsta celor care protestează, vârsta premierului Ponta, în mod natural, aceştia vor trăi mai mult de 15-16 ani. Ce va spune dl Ponta conaţionalilor, ce vor spune minerii copiilor şi nepoţilor??? Cum va justifica PSD-ul această gafă naţională care-l va urmări toată istoria sa ulterioară?!
Cine poate garanta că în urma unui cataclism natural (puhoi de ape, cutremur, tornadă), nu va ceda barajul cu otrăvuri care va pustii o mare parte a României!? De ce tot invocăm lipsa de bani, unde sunt cele 29 de miliarde împrumutate, de Statul Român?
De ce Statul român nu-şi ia răspunderea unui proiect regional al Munţilor Apuseni, în care să intre chiar şi mineritul, dar nu ca singură soluţie. De ce Statul Român părăseşte aceşti oameni şi-i lasă la dispoziţia hienelor şi a vânzătorilor de iluzii, îi lasă să se sfâşie între ei, să se sfâşie cu restul ţării: Divide et impera!
Tehnica sărăcirii şi apoi a stăpânirii propriului popor a fost ridicată la rang de mare artă de comunişti. După ce au „naţionalizat” tot: - pământ, ateliere, fabrici, uzine, finanţe, educaţie, cultură -, pretextând „lupta de clasă” comuniştii au început teroarea roşie, care a pus botniţă întregului popor, fără excepţii - clasa muncitoare -, aşa cum promiseseră la început. Toate acestea au fost posibile cu ajutorul cozilor de topor - comuniştii români şi a „internaţionaliştilor fără pripas din ceata lui Marx” (S. M.)
Demersul nostru este o rugăciune ca să tratăm această chestiune ca pe o problemă a întregului popor, făcând un efort pentru a salva oamenii şi locurile de lăcomia celor care atentează la fibra noastră naţională.
Roşia Montană este rana tuturor românilor, ca şi altele: de la Vama Veche, Banat, până în Maramureş şi Rădăuţi. Să nu-i lăsăm pe fraţii noştri pradă disperării şi străinilor, practicând tehnica struţului…
Dumnezeu să ne dea gândul cel bun!
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
De același autor
Primăria anunță că începând din această dimineață de la ora 10:00 vor fi restricții de circulație pe strada Cuza Vodă din Focșani
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 3
Adaugă comentariu
Un om, acum 3860 zile, 11 ore, 38 minute, 53 secunde
bio , acum 3860 zile, 14 ore, 19 minute, 36 secunde
danb, acum 3861 zile, 6 ore, 27 minute, 36 secunde 
