Toamna se numără procesele
Dormi liniştit, i-au spus. Noi ne batem pentru tine. L-au bătut părinteşte pe spate şi i-au spus că nu e singur. Că rolul lor, al aleşilor, e să îi reprezinte interesele lui, ale alegătorului, şi pentru asta nu vor precupeţi nici un efort... Mai mult, Dl Copaci -preşedinte şi director -, probabil la sfatul dlui Copaci-frate şi jurist-, a plusat, îndemnând fermierii să nu mai depună contestaţii deloc, căci dumnealui deja a luat de guler Curtea de Conturi... şi gata problemele fermierilor au dispărut ca prin farmec. Emoţii, empatie, solidaritate, cuvinte mari şi gânduri măreţe la ordinea zilei ... amnistie fiscală, ştergerea tuturor datoriilor, pace socială, cetăţean, demnitate, instituţie publică. Ce mai, dragoste fierbinte, caniculară. Visul a durat preţ de o vară...
Promisiunile liderilor politici s-au dovedit apă de ploaie. Zero implicare, zero rezultate. Toamna nu a adus doar ploi pentru fermieri ci a deschis şi sezonul executărilor silite din partea Fiscului. În loc să se ocupe de cules, fermierul va trebui să se lupte cu statul să nu îi ia din agoniseala de peste an. Din răsfăţatul atenţiei publice afişate de întreg eşichierul politic, a ajuns acum să se bucure doar de favorurile pe bani ale avocaţilor. Plăteşte pentru credulitate, plăteşte pentru că nu e organizat.
Ca să se înţeleagă dimensiunea bătăii de joc vreau să menţionez că prevederile noului art. 215 alin (3) din O.U.G. 117 de la sfârşitul lui decembrie 2010 a lui Boc introduc pentru prima dată obligaţia fermierului de a-şi declara către CJAS dările. Deciziile de impunere din oficiu emise în temeiul art. 83 (4) Cod procedură fiscală de către CJAS pentru 2009 şi 2010 se bazează tocmai pe această obligativitate, care la acea dată pur şi simplu nu exista. Transpare ca evidentă netemeinicia şi neprofesionalismul acţiunilor întreprinse de Casa de Sănătate şi Curtea de Conturi.
Raportul de audit al Curţii ce a declanşat această sarabandă confirmă confuzia de la nivelul instituţiei în privinţa obligaţiei declarării sau impozitarea venitului net. În fapt se creează un vid procedural care profită fermierului. Nu e vorba de ”in dubio pro reo”. Lipsa de reglementare ce o regăsim şi la impozitul pe venit, unde nu se aplică principiul impozitarii venitului net pe baza normelor de venit în vigoare creionează intenţia legiuitorului de a nu fiscaliza încă această categorie socială . Şi acel 2% prin reţinere la sursă din venitul brut asta face: întăreşte ideea de provizoriu, de încă nelegiferare.
Judecătorii au ingrata sarcină de a opri cursul acestui lanţ al slăbiciunilor. Ei alcătuiesc ultima barieră în faţa acestei fugi de răspundere. Asemenea momente definesc şi evidenţiază cel mai bine importanţa acestui corp social de elită. Cât de mult depindem de calitatea actului de justiţie pentru a reuşi să mai putem echilibra abuzul factorului politico-administrativ. De exemplu, răspunsurile pe bandă rulantă de tip „Copy-Paste” la contestaţiile depuse la Casa de Sănătate sau lipsa oricărui răspuns încalcă grosier principiul rolului activ al organului fiscal. O mentalitate învechită face ca administrativul să se spele pe mâini, să se derobeze de orice responsabilitate şi să paseze justiţiei luarea deciziei, transformând în cazul nostru recursul prealabil într-o operaţiune formală. Or încă un accident pe parcursul juridic al litigiilor fermierilor ar putea pune chiar problema accesului efectiv la o instanţă, principiu fundamental aflat sub protecţia art. 6 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, articol ce guvernează şi situaţiile juridice de faţă, datorită penalităţilor fiscale excesive.
Astfel, nimic mai probabil ca prin 2016- an de alegeri- CEDO să taxeze orice eroare. De data aceasta vom plăti cu toţii. Rezonanţa socială va fi mult mai intensă datorită încărcăturii electorale, dar s-ar putea ca unora cu chimirul plin, puţin să le mai pese. Elementul de culoare şi de noutate va fi dat de interpretarea Curţii a fenomenului de ”represiune fiscală” în masă, pentru că numai în Vrancea vorbim de peste 6.000 de fermieri. Nu e nici o îndoială că va fi sancţionat tratamentul dispreţuitor al statului în raport cu cetăţenii săi.
Dan NICHITA