Cum e statu’, aşa-i contractu’!
În fond, ne interesează pe noi toţi, cetăţeni ai acestei ţări, unde s-a pierdut contractul de construcţie al unei autostrăzi de importanţă naţională, nu putem lăsa răspunderea găsirii lui numai pe seama Ministerului. Cine ştie pe unde s-o fi rătăcit, se mai întâmplă chestii din astea, chiar şi eu am constatat zilele trecute c-am pierdut Contractul încheiat între locatarii de pe scara mea şi femeia de serviciu care face curat pe scara blocului. De aceea zic, uite că mai apar şi neglijenţe de genul acesta. Suntem cu toţii oameni, fie că lucrăm la minister, fie că suntem locatari de bloc, iar contractele astea sunt la fel de importante, fie că-s cu Bechtelul, fie că-s cu tanti Bectea, femeia de serviciu.
Dacă-l găsiţi cumva pe-al meu înaintea celui cu Bechtel vă rog să mă anunţaţi…e pe o coală format A4, scris frumos de mână, unde se specifică clar ce lucrări se executa (adică măturat şi spălat pe jos), frecvenţa intervenţiilor, deadline-urile şi penalizările aferente, banii pe care-i primeşte de la fiecare locatar: 10 RON/lună. Nu-s chiar aşa de mulţi bani ca cei alocaţi autostrăzii Transilvania, dar e o sumă frumuşică.
În plus, beneficiind şi de experienţa cu Petrom în ceea ce priveşte redevenţele ce-i revin statului român din exploatarea zăcămintelor subsolului de către OMV, am specificat clar în ”Contractul de igienizare (măturat şi spălat pe jos) pentru sc-1, bl.D3 “ca orice lucru pe care-l găseşte femeia de serviciu când face curăţenie să fie valorificat, iar profitul să fie împărţit jumi-juma, partea noastră de 50% constituind redevenţele proprietarilor de apartamente asupra “zăcămintelor de la suprafaţă”, aşa le-am denumit noi. Nu mai ştiu cât erau redevenţele statului român trecute în Contractul de privatizare al Petromului, dar nu cred să fie mai mari, noi am negociat la sânge cu doamna ce se ocupă de managementul lucrării de curăţenie
După cum se vede, am fost foarte atenţi la detalii, să nu păţim cu femeia de serviciu, om uns cu toate alifiile, să ne întoarcă cum vrea ea, aşa cum a păţit statul român cu Bechtelul.
Sau cum au păţit amatorii de la scara vecină care-au greşit Contractul cu tanti Bectea şi acum trag ponoasele: plătesc de le ies ochii din cap, inclusiv penalizări, şi scara lor arată ca o ghenă pentru că nimeni nu mai mătură la ei, pe motiv de exclusivitate. Până-n ianuarie 2014 aşa rămâne situaţia.
Păi ce să le faci dacă n-au ştiut să-şi aleagă un consultant beton atunci când au încheiat “Contractul de igienizare (măturat şi spălat pe jos) pentru sc.2, bl D3”?! E vorba totuşi de o lucrare importantă, curăţenia la o ditamai scară de bloc, nu te joci cu chestiile astea!
Rareş CHINESCU