Iliescu şi Băsescu sunt fericiţi: Cioabă al III-lea e regele ţiganilor
Cât despre Iulian, împăratul romilor, acesta i-a contestat din prima clipă pe ambii, motivul fiind aurul romilor, care s-ar afla în custodia familiei Cioabă şi pe care Iulian, ca împărat internaţional, îl revendică. Pentru cititorii ”Ziarului de Vrancea”, în mod special pentru generaţia născută după 1989, facem câteva precizări, pentru a înţelege naşterea regalităţii în comunitatea romă. În romantismul postdecembrist, Casa Regală se afla în preferinţele românilor, iar Regele Mihai se număra printre persoanele căreia românii îi acordau cea mai mare încredere. Revenirea Regelui în ţară a dat naştere la uriaşe manifestări populare, punând pe gânduri proaspătul Front al Salvării Naţionale (FSN), care vedea în Casa Regală cel mai puternic adversar. În acest context, Ion Iliescu şi clica de securişti care asigurau manipularea populaţiei la începutul anilor ’90, graţie TVR, i-au fluturat bulibaşei Ion Cioabă, prin interpuşi ai comunităţi romilor căldărari, ideea proclamării sale ca rege al romilor, ceea ce s-a întâmplat în 1992. În acest fel, FSN a reuşit aducerea în desuetudine a ideii de regalitate şi compromiterea noţiunii de Casă Regală, iar Iliescu a putut să mai prindă liniştit 2 mandate de preşedinte, culmea, cu sprijinul regelui romilor. Două decenii mai târziu, un marinar, care făcea bişniţă cu ”blugi” înainte de 1989, a ajuns preşedinte şi una din primele griji a fost să cultive relaţii cordiale cu regele internaţional al romilor. Complexat de personalitatea Regelui Mihai, acesta s-a aproiat de regele romilor, afişându-se ostentativ alături de Florin Cioabă, care i-a asigurat şi parte din voturile comunităţilor penticostale din România, ca Eba, fiica sa, să ajungă europarlamentar. Bref, nu ar fi existat niciodată un rege al romilor dacă nu ar fi existat Ion Iliescu, autorul moral al morţilor din decembrie 1989, părintele mineriadelor şi tatăl protector al baronilor locali.
Dacă Iliescu a cultivat discret relaţiile cu regele romilor, Traian Băsescu a făcut publice legăturile sale cu regele Cioabă, confiscând în acest fel voturile romilor. În concluzie, emanaţiile FSN, Iliescu şi Băsescu sunt fericiţi, bucurându-se, fiecare în locul său, că au putut scoate din istoria contemporană a românilor ideea de Regalitate, oferind acest circ cu aere de operetă şi atmosferă din ”Ţiganiada” lui Ion Budai-Deleanu, ca românii să uite definitiv numele Regelui Carol I care a obţinut Independenţa de stat în 1877 şi a Regelui Ferdinand, care a făcut România Mare în 1918.