Multă iubire pentru Focşani şi pentru teatru
Dacă în prima zi ne temeam că nu vom avea public, în ultima zi nu mai făceam faţă celor câteva sute de oameni veniţi la spectacol. Impresionant. Un festival realizat în cel mult trei luni a reuşit să mobilizeze focşănenii să vină la teatru cu bunicul, cu nepotul, cu mama, cu prietena şi să ocupe loc în faţă cu cel puţin jumătate de oră înainte de a începe spectacolul. Experienţa festivalului Vin’ la Teatru a fost una paradoxală. În Bucureşti rareori spectatorul este punctual, niciodată un spectacol nu va începe la ora stabilită. În Focşani există două tipuri de spectatori, cei care vin cu jumătate de oră înainte şi cei care vin cu jumătate de oră după începerea spectacolului. Am rămas şi noi… consternaţi. Niciodată nu am mai văzut un public atât de diferit de la copii, adolescenţi, adulţi până la bătrâni şi pentru asta nu putem fi decât foarte mândri. Înghesuială a fost şi la atelierele organizate la Colegiul Naţional ”Unirea”, nu numai la teatru. Liceenii au continuat să se înscrie şi după expirarea termenului limită, iar trainerii i-au primit pe toţi cu braţele deschise. Festivalul a lăsat în urmă o oboseală plăcută, prietenii, multă voie bună, speranţe şi curaj de a pune ţara la cale. Mergem pe stradă sau pierdem vremea inventând scenarii despre ideile noastre măreţe, imaginăm tot planul, dar când vine vorba de practiceă ne plafonăm. De fapt, această idee s-a realizat prin aproximativ 20 de voluntari, cu foarte puţini bani, cu multă iubire pentru Focşani şi teatru, ambiţie, curaj şi nervi. Scenariul s-a înfăptuit cu succes, part one s-a terminat, sperăm şi pregătim part two. Nimeni nu a ştiut cu adevărat în ce se bagă la început, totul a venit de la sine. În mintea mea, acest festival se conturează ca momentul când te sufoci şi deodată poţi lua o gură de aer sănătoasă, iar fără să vrei te grăbeşti s-o asimilezi, să-ţi ajungă în adâncul plămânilor. La ”Pisica Verde” nu mai aveai loc să te mişti, să respiri, atmosfera era sufocantă, călduroasă şi totuşi oamenii au stat la spectacol, chiar şi în aceste condiţii. Ceea ce se întâmpla pe scenă, era pentru ei o gură de aer sănătoasă, poate nu indispensabilă, dar cu siguranţă suficient de cuceritoare şi ademenitoare.
Spectacolele au fost primite cu ropote de aplauze, sala a fost arhiplină în fiecare seară, de unde rezultă că festivalul a fost un succes. E cam tot ce mai ştiu de la matematică, pe lângă alte mărunţişuri.
Mulţumim publicului focşănean pentru sincronizare. Pentru că noi am zis că se poate şi el ne-a demonstrat că un festival de teatru la Focşani e necesar şi realizabil, fiind alături de noi în fiecare seară, timp de patru zile.
Acest articol trebuia să fie un jurnal al ultimelor două zile de festival. Dar e un amalgam de trăiri.
În a treia zi, după spectacolul ”Kean”, un domn din primul rând a pus timid un trandafir alb pe covorul roşu al scenei. Un trandafir înflorit, proaspăt şi alături un boboc. Urmează ediţia a doua, sperăm că în acelaşi loc, aceeaşi oră.
Oana BOGZARU
Articolul orginal poate fi citit pe site-ul: vinlateatru.ro.
Absolventă a Colegiului Naţional “Unirea”, unde a făcut parte din echipa redacţională a publicaţiei „Revista Noastră”, Oana Bogzaru studiază la U.N.A.T.C. "I. L. Caragiale" Bucureşti. Festivalul „Vin’ la Teatru”, organizat pe bază de volunariat de către tinerii actori şi absolvenţi de la Teatru, a avut loc la Focşani între 18 şi 21 iulie 2013.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
De același autor
Vești bune de la Houston, SUA: AICitizens, echipa de robotică a CN „Al.I.Cuza” Focșani, calificată în semifinalele Campionatului Mondial de Robotică
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 2
Adaugă comentariu
oaia neagra, acum 3917 zile, 11 ore, 45 minute, 51 secunde
lacramioara, acum 3921 zile, 22 ore, 44 minute, 21 secunde 
