Nimic nou sub soare
Credeţi cumva că asta-i părerea mea despre tinerii de astăzi? Ei bine, nu! Este părerea unui filozof grec, Socrate, şi-i veche de câteva mii de ani. Timpul a trecut şi a venit rândul nostru să spunem la fel despre tânăra generaţie. Ne plângem că văd prea multă violenţă la televizor, că stau prea mult pe calculator “omorând” virtual tot felul de monştri, că le lipsesc modelele pe care să le urmeze, cu care să se identifice.
Dar noi, noi ce fel de modele am avut atunci când eram copii?
Ia gândiţi-vă bine ce personaje am admirat noi atunci…ar trebui să le vedem cum sunt ele în realitate, judecând cu mintea de acum, cea a unui adult responsabil, pilon al societăţii de azi… Să-i analizăm pe scurt şi pe rând:
Tarzan mergea în chiloţi în public, era un fel de exchibiţionist. Se bătea la propriu cu pumnul în piept şi urla în gura mare, deranjând vecinii, ce mare şi tare este el.
Cenusăreasa fugea de-acasă şi venea înapoi de la discotecă la 12 noaptea, lucru inadmisibil pentru o fată de vârsta ei.
Pinochio turna numai minciuni, iar pe taică-său îl dispreţuia.
Aladin era hoţ.
Alba ca zăpada locuia cu 7 bărbaţi, fiind şi uşor influenţabilă.
Popeye marinarul fuma la greu şi era tatuat.
Scufiţa Roşie nu dădea doi bani pe ce-i spunea maică-sa, intrând în vorbă cu tot felul de necunoscuţi.
Batman era vitezoman. Mai mult, îşi etala ostentativ muşchii şi maşina de fiţe. Seamănă foarte mult cu genul de individ din zilele noastre categorisit “Mârlanul de Dorobanţi”.
Donald răţoiul era stupid, Tom motanul gândea cu stomacul, Jerry şoricelul devenea un sadic atunci când îl prindea pe Tom la înghesuială. Este dovada vie a zicalei că vezi caracterul omului (vine vorba!) atunci când are un pic de putere.
Contele de Monte Cristo o luase razna cu fixaţia lui pentru răzbunare, învăţăturile creştine fiindu-i se pare străine, iar de Porthos nici nu mai vorbim, aşa de multe defecte avea!
Asterix se dopa cu drogul vrăjitorului satului, altfel n-ar fi putut, treaz fiind, să bată vreun roman.
Bugs Bunny îi lua peste picior pe toţi, ronţăind dizgraţios un morcov. Un arogant necioplit ce vorbea cu gura plină.
Fantomas era un criminal nebun, Robin Hood un tâlhar la drumul mare.
Să mai continui?
Oricum, vi se pare c-ar fi ceva de capul lor? Acum îmi par o adunătură de indivizi de slabă calitate, cu discernământ limitat, cu nimic mai buni decât personajele ce populează acum filmele şi jocurile la modă şi pe care ţi i-ai dori, ca părinte, să stea cât mai departe de copiii tăi.
În ciuda acestor modele am reuşit totuşi să devenim oameni de bază ai societăţii, bine integraţi în Sistem. Părerea mea!
Asta înseamnă ori că omul, în general, devine prea prăpăstios la maturitate, ori că noi am fost o generaţie de excepţie ce-a reuşit să se rupă de influenţa nefastă a modelelor admirate.
Chiar dacă mi-ar face plăcere să cred că fac parte dintr-o generaţie deosebită, tare îmi pare că de mii de ani nu-i nimic nou sub soare, lucrurile se tot repetă.
P.S.
Nu ştiu dacă tinerii care-au susţinut bacalaureatul îl ştiu pe Socrate, interesant mi se pare însă faptul că şi filozoful, şi cei mai mulţi dintre liceeni au ajuns separat şi pe căi diferite la aceeaşi constatare, unul după o viaţă de om, ceilalţi mult mai devreme, după doar 12 ani de şcoală.
Au constatat că “Singurul lucru pe care îl ştiu este că nu ştiu nimic“! Cercul s-a închis într-un fel, au ajuns şi liceeni noştri, după mii de ani, tot la vorba lui… Socrate!
Cum spuneam, nimic nou sub soare!
Rareş CHINESCU