Flash-uri ... comentate despre realităţile zilei
• Un domn pe nume Streche, din Urecheşti, în vârstă de 85 de ani, care nu se mai poate deplasa, m-a sunat să-mi spună că aşteaptă cu emoţie fiecare număr al Ziarului de Vrancea, rugându-mâ să scriem şi despre el şi colegii care au apărat fabrica din Gugeşti de foc mai bine de 30 de ani. Cunosc bine pe aceşti eroi fără nume care s-au luptat cu focul în repetate rânduri, venind în toiul nopţii chemaţi de ţipătul inconfundabil al sirenei Fabricii IPROFIL Gugesti. Mai important este însă modul în care desfăşurau acţiuni de prevenire, discutând cu fiecare muncitor al fabricii. Adevăraţi profesionişti! Protejând fabrica de foc, de fapt protejau locurile de muncă ale celor câteva mii de muncitori, din Gugeşti şi din împrejurimi. De foc au apărat-o, dar de vâlvătaia privatizării dezastruoase nu a putut să o apere nimeni.
• Tocmai din Oceania, un fost absolvent al Şcolii Profesionale de pe lângă IPROFIL, îmi scrie nostalgic: ”Mă numesc Sandu Irimia şi sunt absolvent al şcolii profesionale din Gugeşti, promoţia 1958. Din 1959 am lucrat la maşina de furnire. În 1962 am plecat la Facultatea de Drept. Viaţa m-a purtat prin diverse locuri. Gugeştiul rămâne prima mea dragoste. Acolo am început să-mi clădesc viitorul. Nicăieri în peregrinările mele nu am găsit atâta energie şi bucurie de a trăi. ”Unde sunt şcolile profesionale de odinioară?
• Şi-a propus cineva să facă un inventar al asociaţiilor caritabile? Încercaţi! Voi comenta doar două flash-uri, vizând protecţia copilului şi protecţia animalelor, pentru a demonstra că fără aceşti “oameni de bine” viaţa noastră ar fi “un dezastru”.
Pe şoseaua E 85, la intersecţia cu drumul ce duce spre Suraia, zilnic la semafor poate fi văzută o femeie cu un copil aruncat pe umeri ca un sac de cartofi, indiferent de gradele de afară. Femeia cerşeşte la şoferii opriţi la culoarea roşie. Pe acel copil nu-l protejează nimeni? A proteja copilul nu înseamnă a ieşi uneori din birou pentru a observa ce se întâmplă în viaţa reală? Micuţul care nu poate să se apere va deveni cu siguranţă un om al străzii, poate chiar un cerşetor mutilat, pregătit să aducă venituri celor maturi fără inimă. Se aude până la asociaţiile caritabile? Sunteţi pregătiţi să vă trimiteţi oamenii prin şcoli ca să cerşească bani de la şcolari?
Să schimbăm profilul caritabil şi să trecem la protecţia animalelor, slujită cu pasiune de mulţi oameni care în viaţa lor nu au crescut un animăluţ. Cu ceva timp în urmă, chiar în faţa primei biserici de la intrarea în comuna Câmpineanca au fost otrăviţi în plină zi şapte câini. Spectacolul oferit copiilor şi celor mari era terifiant. Repede am căutat nişte telefoane pentru a le da de ştire celor de la protecţia animalelor. Dezamăgire! O doamnă era plecată, alteia nu-i intra în atribuţiuni... Nu se filma, nu se dădea la televizor, nu se alocau fonduri! În concluzie, nu avea niciun haz, aşa că...
Multe animale mor pe şosele, lovite în trafic. Nimeni din nenumăraţii iubitori de animale nu se sesizează şi nu propune măsuri. Nu-i vorbă, că nici pentru cei cu maşina distrusă de cai care ajung pe capotă nu se interesează nimeni. Scapă cine poate!
Voi reveni şi cu alte flash-uri, dacă supărarea nu e prea mare.
Vasile LEFTER
