Statisticile morţii şi grozăviile aleşilor noştri
Pe noi însă ne lasă reci toate aceste statistici. Sau mai bine zis, pe aleşii şi "stăpânii neamului nostru". Avem însă mare grijă, cum se vede, să introducem obligatoriu în şcoală RELIGIA ORTODOXĂ. Ca şi cum nu ar exista biserici ortodoxe peste tot, pe teritoriul acestei ţări, ca şi cum nu ar exista atâţia preoţi în această ţară, ca şi cum toată suflarea românească ar fi ortodoxă şi nu ar exista şi alte confesiuni, iar copiii acestora din urmă să stea pe holuri sau prin curtea şcolii, când în clasa lor se predă ortodoxia. Dar ce să le facem, noi suntem majoritari, ei minoritari şi să fie sănătoşi, chiar dacă miroase rău de tot a discriminare. Bine că se aduc în clase icoanele sfinţilor şi sunt aşezate în locul marilor oameni de ştiinţă, care ar avea oarece legătură cu disciplinele învăţate de odraslele noastre! Ca şi cum aceste icoane nu a trebui să stea în biserică sau în locurile unde, de sute de ani oamenii le ştiau că acolo trebuie să se roage necontenit. Am umplut ţara de troiţe la fiecare intersecţie de drum. Mă şi mir cum de vreun şofer nu s-a dus direct în vreuna din greşeală. Aleşii noştri sunt prevăzători la acest capitol. Sunt creştin ortodox, şi mă intrigă uneori direcţia în care ne ducem. Nu am absolut nimic cu biserica şi cu preoţii. Ştiu că pentru mulţi dintre ei este o a doua variantă de câştig să predai într-o şcoală religia ortodoxă. Dar eu cred cu tărie că religia nu se predă... Ea se inoculează prin simţăminte şi har. Prin puterea celor cu har de a o propovădui şi a o trimite spre inimile celorlalţi. Iar locul ales şi cel mai nimerit este Biserica. Acolo trebuie să mergem cu toţii să ne închinăm şi să ne rugăm. Nu ştiu dacă cei 3000 de morţi anual în accidentele rutiere de pe drumurile patriei, sunt un argument plauzibil spre a-i face pe cei care hotărăsc programele şcolare, că ar fi poate mult mai oportun şi mai înţelept,să se introducă "circulaţia rutieră" disciplină obligatorie în şcoli. Mai ales că proporţia viitorilor şoferi sau pietoni care vor mişuna mai târziu pe străzile ţării dar şi ale Europei sau întregii lumi, se duce undeva spre 99%. Nu ştiu dacă eventualitatea predării circulaţiei rutiere în şcoli, de la vârste mici şi până târziu spre o vârstă apropiată de majorat, nu ar reduce considerabil statistica morţii de pe şoselele patriei. Nu se face primăvară cu prezenţa unui poliţist în şcoală cu ocazia începerii anului şcolar, şi încă de două, trei ori după aceea. Este o părere! Poate sunt nedrept dar, cum se vede, pe toţi aceşti 3000 de morţi nu i-au ajutat prea mult orele de religie predate în şcoli, decât, poate, acolo, sus, în Ceruri...
Gheorghiţă Mocanu