Opinii

Laudă sufletului oamenilor de ieri: Mărirea şi decăderea iei

Simona Noaptes
23 iun 2013 4077 vizualizări
Cu mărgele, cu in, cu lână, cu fir de argint, cu mâneca scurtă, de sărbătoare sau de toate zilele, ia este un element nelipsit din imaginile pe care le avem despre ceea ce înseamnă spiritul românesc. Esteticul, funcţionalul şi mai nou, autenticul, i-au oferit iei diferite valori. A fost privită pe rând ca fiind un motiv de mândrie la hora satului, un element care avea să sporească frumuseţea sau să completeze zestrea, să demonstreze hărnicia fetei şi starea sa materială, apoi a devenit o muză pentru artişti, un element simbol pentru reprezentarea specificului local, un obiect destinat comerţului, sau un obiect de expoziţie.

În lumea tradiţională, ia nu era purtată numai dintr-o nevoie fiziologică. Ea reprezenta măiestria, frumuseţea, inspiraţia, munca si, gândind astfel, parcă începem să ne schimbăm percepţia despre oamenii care le purtau. Nu îi mai credem nişte barbari. Deodată vedem că ei erau capabili de artă la un nivel pe care oamenii de astăzi este greu să-l egaleze şi nu pentru că le lipsesc mijloacele sau sursele de inspiraţie, ci pentru că le lipseşte interesul. Ceva din nevoia de frumos a dispărut din mintea omului modern, veşnicul căutător al utilităţii. Ne mulţumim cu haine care arată la fel, dar cerşim individualitate. Individualitatea se căpăta uşor: sufletul le era atât de cuprinzător încât puteau să vadă, să admire şi mai apoi să materializeze în modelul unei ii toate frumuseţile din jur…florile din grădină, noaptea, stelele, pădurea, dorul, simetria, amintirile, toate puteau fi cuprinse în diferite moduri pe ie. Fiecare femeie avea iile ei, ii pe care le lucrase sau le moştenise, pe care le purta ca pe o carte de identitate. Albul pânzei trebuia să depăşească lumina, fineţea trebuia să depăşească sclipirea boabelor de rouă, culorile trebuiau să fie un motiv de uimire până şi pentru florile din grădină. Totul era o izbucnire de frumos pe lângă care era greu să treci cu privirea.
    Dar pânzele s-au îngălbenit, culorile s-au şters, graţia lor a fost uitată în lăzi.  Din când în când câte una îşi mai făcea loc în câte un tablou, în câte o fotografie sau în câte o biserică, duminica. Ne place să ne spunem că încă mai păstrăm tradiţiile, dar nu ne întrebăm de ce e nevoie să încadrăm o valoare a spiritului în tradiţie, când ea poate exista pur şi simplu? Tradiţia, respectul pe care îl arătăm, importanţa pe care o acordăm uneori, sunt oare ele de-ajuns? Cu tălpile murdare, pe câmp sau la horă, la nuntă sau la moarte, femeile de altădată erau îmbrăcate ca reginele… reginele florilor, regine ale graţiei, ale feminităţii perfecte, ale misterului şi ale culorii. De ce nu mai poate ia să ocupe un loc în garderobă doamnelor de astăzi?...
Pentru că suntem prea grabiti, prea preocupaţi să ne găsim individualitatea şi nu vedem pădurea de copaci.
 Pentru că vedem din ce în ce mai rar flori, lumină, rouă.
 Pentru că ne-am obişnuit să nu mai facem nici un efort pentru sufletul nostru şi ne preocupăm să umplem magazinele de haine la deschidere.
Pentru că suntem mai săraci, deşi locuim în blocuri sau în case cu prea multe camere. Pentru că ne-am pierdut simţul esteticului deşi ne asortăm cureaua cu pantofii. Pentru că nu mai suntem capabili să visăm, pentru că nu mai dormim niciodată sub cerul liber. Pentru că nu mai ascultăm nimic, pentru că nu mai auzim izvoare.

Sper ca acestea să nu fie răspunsuri, pentru că sper că întrebarea care le-a dat naştere să nu existe în realitate. Sper că realitatea să mintă, să aibă valori adevărate, dar pe care să le ascundă de ochii noştri. Sper că ia, culorile, motivele, materialele ei să fie doar protejate de timp şi nu uitate. Sper ca frumosul să mai poată exista şi în viaţa adevărată şi nu doar în tablouri şi muzee.

Simona NOPTEŞ

De loc din comuna Vintileasca, Simona Noapteş a absolvit Colegiul Naţional „Unirea”, iar în prezent este studentă la Facultatea de litere a Universităţii Bucureşti. Cum a purtat costumul popular de mică, fiind pasionată de etnografie şi folclor, Ziarul de Vrancea a invitat-o pe Simona să scrie despre bluza tradiţională romanească, astăzi, de „Ziua Universală a iei”. Nu rataţi ediţia de maine a ziarului nostru pentru a afla detalii speciale şi diferite ipostaze fotografice cu bluza tradiţională vranceană.



În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 1

Adaugă comentariu
Stana Georgescu, acum 2807 zile, 7 ore, 2 minute, 49 secunde
Multumim Simonei pentru laudele aduse iei si sufletului romanesc celui plin de dragoste pentru frumos, mintii luminate de fiorul creatiei ;i mainii celei harnice si maiastre ! Simona este un mester citeste integral
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.