Portretul luptătorului la tinereţe - cea mai urată (şi adevărată) faţă a comunismului
Dincolo de certele valenţe artistice filmul are meritul de a aduce în atenţia publicului o anumită perioadă din istoria recentă a Romaniei, perioadă prea puţin cunoscută publicului larg şi niciodată transpusă pe ecran de marele nostru regizor de filme istorice Sergiu Nicolaescu. Pentru cine nu a văzut filmul, este vorba de rezistenţa anticomunistă mai ales din anii 1950, din munţii Făgăraş, unde un grup de bravi romani în frunte cu Ion Gavrilă Ogoranu se opun cu arma-n mană unui regim odios. Aidoma titlului volumului “Brazii se frang, dar nu se îndoiesc”, scris chiar de Ogoranu, acei luptători anticomunişti şi-au jertfit tinereţea, de multe ori chiar şi viaţa, dar niciodată nu au plecat capul în faţa securiştilor, a bolşevicilor. Au înfruntat temperaturi extreme, au trăit ani de zile în munţi, ascunşi prin tot felul de “găuri de vierme”, au îndurat foame şi sete, au stat departe de părinţi, de familie, iar dacă au ajuns în temniţele comuniste au suferit cele mai barbare torturi. În ciuda tuturor acestor aspecte niciodată nu şi-au abandonat credinţa, aceea că Romania este sub o stăpanire demonică de natură să distrugă sentimentul naţional şi legăturile intrinseci cu tot ce reprezintă trecutul poporului, motiv pentru care au ales să fugă de regim în pădure. Iar la nevoie să riposteze violent! Totuşi, pentru a cata oară a fost codrul frate cu romanul?
Pelicula ar trebui inclusă într-un program naţional, o caravană care să meargă prin toată ţara spre a fi prezentată liceenilor, difuzată în primetime pe televiziuni căci poate aşa ne mai creşte şi nouă respectul faţă de propriul popor, de propria ţară pe care prea des o înjurăm. E important să ştim că au fost oameni care s-au opus criminalului regim comunist mai ales în aceste vremuri cand pentru o funcţie importantă într-un partid politic ori vreo instituţie etc. prea mulţi cetăţeni renunţă la orice fel de demnitate şi scrupule.
La vremea lansării Portretului luptătorului la tinereţe Institutul Naţional pentru studierea Holocaustului din Romania “Elie Wiesel” a cerut ca filmul să nu fie prezentat la Festivalul de la Berlin, motivand că personajul principal a fost membru al Frăţiei de Cruce (structură a Mişcării Legionare n.a.) şi că filmul promovează fascismul. Mai mult, reprezentanţii “Elie Wiesel” au spus despre film că este un documentar cand el este un film artistic toată ziua! Dacă vor cu adevărat să vadă un documentar de propagandă, ar trebui să vizioneze Triumful Voinţei din 1935 în regia lui Leni Riefenstahl. Bineînţeles că cererea institului a rămas neonorată.
“În luptă, în munţi, am fost doar răniţi, dar omoraţi nici unul. Ucişi am fost doar cand am fost vanduţi. O spun cu durere: vanzarea de frate e boală naţională, care, dacă nu vom reuşi să ne vindecăm, ne va ucide pe toţi. Nu ne-am făcut iluzii că ni se vor alătura mulţi oameni. Unii n-au venit de frică. Şi ei trebuie înţeleşi. Pe alţii nu-i interesează decat propriul interes. Regimurile se schimbă, profitorii nu. Rămane apoi marea masă a trudnicilor, a căror viaţă se reduce la muncă şi hrană, într-un ciclu etern şi ale căror conştiinţe nu se ridică mai sus de blidul de mancare dinaintea nasului. Cu ei face stăpanirea ce vrea. În primul rand, să gandească în locul lor”, se încheie filmul cu un citat din Ogoranu. Comentariile sunt de prisos!
Sorin Tudose este jurnalist la Ziarul de Vrancea, pasionat de film şi administrator al portalului Focşaniulvechi.ro.