Haideţi să ne apărăm drepturile!
Mă gândesc de când suntem noi aşa familiari şi ce îl face să fie aşa binedispus. Nu cumva…da, cred că încep să-nţeleg… de data asta nu mai scap… Un început de panică simt că mă cuprinde. Mi se pare nedrept, de ce eu? De ce nu altul? De ce acum, tocmai acum, când sunt deja pe muchie de cuţit? - Colega, începe jovial individul, avem marea plăcere şi bucurie să te invităm pe data de 13 la nunta fiului meu! - Oo, minunat! bolborosesc eu, întinzând mâna să iau odiosul plic argintiu, cu un El şi o EA strâns îmbrăţişaţi. Presimţirea s-a dovedit corectă. Neştiind ce să spun mai departe, cu mintea golită de idei (în situaţii de astea ar părea aiurea să începi o discuţie despre vreme sau politică), deschid invitaţia. Ochii îmi cad pe „Vom fi foarte bucuroşi să petreceţi alături de noi…” De ce ar fi aşa fericiţi mirii, naşii şi părinţii să fiu şi eu prezent la nuntă, nu prea pricep! Nu ne cunoaştem deloc, iar cu tatăl socru n-am băut nici măcar o bere împreună! Singurul motiv de fericire ar fi probabil îndeplinirea baremului pe care-l pun restaurantele pentru un număr minim de nuntaşi, ca să-şi scoată profitul. Că zilele de post sunt multe şi-i bătaie mare pentru recuperare când se dă dezlegare la nunţi. – Să mă consult şi cu soţia, să vedem dacă avem ceva în program… sper să nu fie! promit eu stânjenit.
Nu ştiu chin mai mare decât nunţile, o plictiseală enormă, cu muzică ce mă scoate din papuci, cu mâncare multă şi fără haz. Iar pentru toată această tortură mai şi trebuie să plăteşti o groază de bani. Cu care ai fi putut face atâtea chestii… Şi am observat că nici o criză din lume nu rupe tradiţia românilor de a face un exces nemaipomenit la nunţi. Să cadă bursele, să crească şomajul, să dea faliment firmele, nunţile trebuie ţinute la aceleaşi standarde pentru că, nu-i aşa, ne vorbeşte lumea pe urmă! Cred cu tărie că ar trebuie o mişcare civică, un ONG, care să militeze pentru nunţi decente, cu maxim două feluri de mâncare, cu darul stabilit în funcţie de salariul minim pe economie şi cu un repertoriu muzical diversificat prin lege. Eu aş fi gata să dau sponsorizarea aia de 2% către organizaţia care ar lupta pentru apărarea drepturilor nuntaşilor. Nu vă gândiţi că vouă nu vi se va întâmpla niciodată, paza bună trece primejdia rea. Oricând poate apărea cineva la uşa voastră cu un plic argintiu în mână…
Spre seară soţia mă anunţă: - Vezi că ne-a invitat fam. Popescu la nuntă, nu prea putem să lipsim, merg toţi de la serviciu! Nori negri apar în sufragerie. Cu o ultimă speranţă în glas, întreb: - Când e? E cumva pe 13? - Nu, e pe 20.
Rareş CHINESCU