«Democraţie» sau «Tirania majorităţii»
Normal pentru unii, dezarmant pentru alţii, acest fapt ascunde multă îngrijorare din perspectiva evoluţiei României în anii care urmează. Tara noastră a ales calea democraţiei după evenimentele din ’89, opţiune care nu poate fi pusă în discuţie. Numai că, termenul «democraţie» tinde să îşi piardă credibilitatea în faţa unei sintagme tot mai uzitată în ultima vreme prin cancelariile europene: duşmanul perfid care atacă necruţător teoria democraţiei îl constituie tendinţa de exagerare şi depăşire a limitelor comportamentului democratic. Tendinţa de supralicitare a valorilor democraţiei a primit un nume pe măsura pericolului pe care îl reprezintă: «Tirania majorităţii»
De fapt, ea nu este altceva decât o manifestare democratică exacerbată, extrem de perfidă şi derutantă. Construită şi argumentată pe criteriile consacrate ale democraţiei, ea acţionează pe suportul conferit de votul majoritar, pe dreptul pe care şi-l exagerează, de a decide, până în pânzele albe, oricum, oricând şi în orice problemă, reducând la tăcere opoziţia, care nu mai are reacţie, sau este destructurată pur şi simplu, aşa cum se prezintă ea astăzi în viaţa politică de la noi. Singura opoziţie reală în politica României de acum o reprezintă presa, de fapt, o parte a ei.
Întrebarea care se naşte este următoarea: Cât va mai rezista acest principu al «democraţiei» în viaţa politică a statelor lumii şi dacă, peste ani, se va mai vorbi de "stat de drept", ca fiind doar acela care pune democraţia pe primul loc, o democraţie viciată, dusă spre limita sa extremă, denumită generic «tiranie a majorităţii» ?