Un nou partid: P.B.O.R.
Nu ar fi prima dată cand instituţia BOR ar fi implicată de către reprezentanţii săi în acţiuni de promovare politică sau în lobby-ul politico-economic. Sondajele cuprind alături de partide, Parlament, Armata şi altele, Biserica. În general, biserica este printre primele la capitolul încredere. Confuzia merge mai departe, suprapunandu-se “biserica” cu reprezentanţii săi, cu ortodoxismul în general, totul evoluand către un ghiveci în care publicul are “încredere”. Trecand peste partea hilară a lucrurilor, gen “rugăciunile pentru ploaie” pe care clerul le va oficia în numele şi pentru Ministerul Agriculturii (nu neg componenta spirituală acestora), protocolul este ruşinos pentru Minister (care-şi recunoaşte implicit incompetenţa) şi discutabil pentru BOR, care se implică politic direct şi trece frontiera laicităţii statului. Este o mare distanţă între un protocol explicit între guvern şi BOR, şi implicările locale ale clerului ortodox în campaniile electorale ale unor figuri politice sau menţionarea unor partide în predici şi rugăciuni. Clerul şi reprezentanţii BOR îşi demonstrează încă o dată setea de putere şi propăşire economică. Afacerile clerului, una dintre cele mai prospere categorii sociale, ar trebui să finanţeze implicarea socială a BOR şi eventual campaniile de imagine (interne şi externe).
Social, instituţia BOR şi clerul lipsesc în bună măsură. Fără a dori să intru în polemici de dogmă bisericească sau teologice, BOR ar trebui să găsească acele interpretări care să-i permită să acţioneze ca parte şi sprijin a societăţii, şi nu drept autoritate administrativă sau putere seniorială de tip feudă. Extern, clerul ortodox s-a adaptat realităţilor sociale ale emigraţiei romaneşti din diverse ţări mult mai bine decat ceea ce vedem în Romania. Dar şi acolo lipsesc energiile, militantismul, puterea exemplului şi spiritul comunitarist. Comunităţile religioase (inclusiv de rit ortodox) ale altor naţii prosperă şi coagulează în jurul său. Ortodoxismul romanesc menţine diluarea diasporei, iar implicarea în comunităţile de emigranţi este minoră (fără a generaliza), uneori chiar factor de dezbinare. Oare de ce?
Rareş CHINESCU