Cine are nevoie de o justiţie coruptibilă?
Foarte interesantă indignarea asta contra statului poliţienesc al lui Băsescu. Pe bloguri, la piaţă, salariaţii, precupeţele, pensionarii, ”au învăţat” de la mass-media partizane să se indigneze faţă de ”abuzurile” procurorilor, faţă de poliţia politică din România. Faţă de MCV. Nu ştiu cum, au ajuns bunicile cu o pensie mizeră să se vaite că, Doamne fereşte, au senzaţia că li se ascultă telefonul. Oameni săraci, ce trăiesc de azi pe mâine, sunt speriaţi că DNA-ul va veni să-i ancheteze pentru că au trecut pe roşu la trecerea de pietoni.
Atunci când nu înţelegi într-o afacere ilegală cine trage sforile, se spune că trebuie să urmăreşti banii: unde se duc, acolo vei găsi păpuşarul.
Principiul “Urmăreşte Banii” (“Follow the Money”) este cheia rezolvării cazurilor complexe de corupţie şi spălare de bani.
Tot aşa, hai să vedem cine are nevoie în ţara asta de o justiţie coruptibilă, oamenii de rând, care nu au cu ce corupe, sau…ceilalţi?
Cine în ţara asta are nevoie de o justiţie slabă, controlabilă? Oamenii simpli, cei cărora li s-a inoculat de către politicieni şi televiziunile afiliate pericolul statului poliţienesc? Nici pomeneală, ei vor fi în continuare păguboşii, lor li se va împărţi în continuare dreptatea strâmb. În schimb clasa politică, clasa celor din vârful societăţii, au mijloacele necesare să devină intangibili: influenţă politică, bani. De aia MCV-ul le pute, de aia dă damblaua în ei când văd judecători, politicieni arestaţi. La ce dracu am bani, la ce dracu am ajuns deputat dacă stau cu frica-n suflet? Chiar şi bogaţii care şi-au făcut averea în mare parte cinstit, şi care n-au schelete prin dulapuri, nu par prea dispuşi să renunţe la imunitatea lor. Se gândesc: dacă fac un accident de maşină şi omor vreun om? Dacă fiul meu, cam trăsnit, trage cu pistolul familiei în vreunul? Dacă sare câinele meu la vreunul şi-l lasă schilod, de ce ar trebui eu să stau cu frica-n suflet în faţa judecătorilor şi a procurorilor când pot să rezolv problema foarte elegant?!
Oamenii care au ajuns într-un fel sau altul în vârful ierarhiei au privilegii şi vor să le păstreze.
Dacă ai face o statistică pe cine a arestat DNA-ul ai vedea că 99,9999999% dintre cetăţenii luaţi în vizor sunt din aşa zisă ”elită” a societăţii, elită care nu are nimic de-a face (niciun interes comun) cu oamenii simpli al căror sprijin îl cerşesc în monumentala luptă pentru instaurarea statului… LOR de drept. Adică al dreptului lor de a fi deasupra legii.
Oamenii sunt păcăliţi, manipulaţi, cu aceleaşi sloganuri simple şi eficiente. În ani 90 masele de muncitori, prelucrate la marea artă, demonstrau în stradă cu “Nu ne vindem ţara!”, aşa că în loc de, să zicem, investiţii Mercedes, au apărut EI, profitorii Revoluţiei, care-au pus mâna pe terenurile fabricii şi le-au vândut pe bucăţele. Muncitorii au rămas cu buza umflată, după ce le-au făcut jocul păpuşarilor.
Acum oamenii simpli sunt convinşi în urma propagandei că DNA-ul le ascultă telefoanele, că le va intra în casă pentru că nu şi-au plătit vreo amărâtă de amendă. Ce interese comune au ei cu toţi potentaţii zilei, cu toţi păpuşarii României, care-i folosesc ca masă de manevră? Nici una. Exact ca şi acum 20 de ani, ei nu sunt decât cei ce vor plăti oalele sparte ale luptei pentru putere, soldaţi într-un război care nu este al lor, victime nevinovate sacrificate pentru ca o mână de potentaţi să doarmă liniştiţi noaptea, cu certitudinea că au toate pârghiile în mână pentru a se considera intangibili faţă de justiţie.
Este înduioşător să vezi o mulţime de mahări cum se dau victime politice, chemând populaţia sărmană (pe care-o dispreţuiesc, de fapt) să le fie alături în această luptă pentru libertăţile indivuale. Care este de fapt o luptă pentru libertatea şi liniştea lor…
Rareş CHINESCU