Regimul democraţiei primitive şi regimul constituţional modern
Cică democraţia ar fi forma de organizare politică a societăţii, care proclamă principiul deţinerii puterii de către popor. Se pare că ţine de primitivism acest concept. Eu vă întreb: dacă o majoritate largă respinge guvernarea parlamentară şi îngrădeşte practicarea libertăţilor, se înţelege că orice fel de regim, dacă este votat şi agreat de majoritatea populaţiei, este un unul democratic? Atunci cum rămâne cu Hitler, votat de majoritatea covârşitoare, prin sufragiu democratic? Putem spune şi despre acest regim că a fost democratic, cel puţin la introducerea acestuia? Mai ales că a sfârşit ca o “violenţă democratică” îndreptată împotriva tuturor popoarelor sub pretextul purificării rasei.
În 2012, am privit cu toţii, la Referendum, cum decizia majoritătii a fost învinsă de o decizie a Curţii Constituţionale. (vezi pragul de 50%). Tragem concluzia că este vorba despre instaurarea, în Europa ultimilor ani, a unui nou regim, în care nu mai contează aşa de mult votul majorităţii? Ştiţi foarte bine cum s-au strâmbat la noi puterile occidentale, în frunte cu Germania, când Parlamentul nostru a votat într-un anume mod, când Referendumul nostru a ieşit într-un anume fel şi când tot invocam noi majoritaţi peste majorităţi, Parlament, aleşi de popor, 7,5 milioane, pam-pam, democraţie veritabilă, ce să vezi!!!
Semnalele venite din partea puterilor economice ale Europei ne-au aruncat în bot toate astea. Opiniile lor erau potrivnice acestor majorităţi, fie ele rezultate din vot. Ba chiar, statele puternice ne spuneau că democraţia majorităţii care impune ceva este foarte dăunătoare. Se spunea că interesul nu este ca o majoritate să impună ceva. Hopaa! Ne-au demonstrat, în final, că trebuie să ne supunem altor principii, cum ar fi spre exemplu Decizia unei Curţi, care nici pe departe nu este rezultatul vreunui sufragiu popular care să o încadreze şi pe ea în spiritul istoric al democraţiei.
Se poate spune, deci, că ne îndreptăm, cu paşi destul de repezi, spre o nouă formă de guvernare acceptată şi impusă de statele dezvoltate ale lumii – înlocuind regimul DEMOCRATIC ce părea veşnic, cu regimul CONSTITUŢIONAL, mult mai la îndemâna puterilor economice care vor conduce lumea, şi care permite mult mai bine ţintit luarea unor decizii rapide şi în sensul protejării marilor interese financiare. Popoarele pot schimba câte constituţii vor crede ele de cuviinţă. Degeaba tot efortul lor! Orice prevedere, spune legiuitorul, trebuie interpretată nu numai în litera dar, mai ales, ÎN SPIRITUL EI. Aici este buba! Spiritul este cel care lunecă de colo-colo, până se opreşte dincolo, în căsuţa interesului primordial al marilor puteri. Şi cum să nu alunece, dacă am ajuns să cerem girul de-afară pentru orice mişcare facem! Parlamentele popoarelor vor semăna tot mai mult cu nişte ateliere de joacă, precum cele din grădiniţele pentru preşcolari. Ce vor face ele aici, acasă, va fi divertisment pentru ocuparea timpului liber, pentru că, oricum, va veni educatoarea de la Berlin, sau alt lider al timpului, care va hotărî ce şi cum să schimbe jocurile în perioada următoare...
Odată cu instalarea acestui nou regim, al unei Curţi Constituţionale Europene, nu se va mai vorbi de regimul democratic din ţările componente, care, şi aşa, a devenit o lozincă în gura oricui nu are suficiente argumente şi vrea să împună ori să suprime decizii şi regimuri. Sau, poate, vom reveni la stadiul democraţiei primitive, când logica egaliăţii funcţiona doar până la conducători, cu tirania şi abuzurile lor?
Gheorghiţă MOCANU
Autorul catorva volume de proză, Gheorghiţă Mocanu este publicist, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.