Opinii

Unde sunt edecurile de altădat?!

Multă vreme n-am ştiut ce înseamnă cuvântul ”edec ”. Şi mai nedumerit eram când auzeam exprimarea ” bătrânul edec Iliescu”. Mi-am zis că o fi încă una dintre jignirile cu care se gratulează politicienii: unu-i prostănac, unu-i beţiv, unu-i arogant şi unul e …edec! Plin de satisfacţie îmi spuneam: „Bine i-o mai zic lui Iliescu, las’ c-o merită!” Totuşi, la un moment dat, am avut curiozitatea să dau pe „goagăl” şi, ce să vezi!?

„edec – odgon lung cu care se lega o navă pentru a fi remorcată împotriva curentului unui curs de apă;
a trage la edec – a remorca o navă împotriva cursului apei„
Şi m-am prins ! Iliescu era „cel ce remorchează” partidul împotriva curentului. După el a apărut un alt edec, Băsescu. Mai plângând, mai ameninţând, mai hăhăind, mai alegând „soluţii imorale”, şi-a remorcat şi el destul timp organizaţia, reuşind să o aducă la guvernare… contra curentului. Doi lideri populari care umpleau ecranul şi de la care au rămas vorbe „memorabile” („Iarna nu-i ca vara”, „sinergia faptelor”,” „capitalism de cumetrie”). Ar fi putut şi Năstase cu „număratul ouălelor” să intre în selecta companie a „vorbelor de duh”, dar nu a avut cizmele la el aşa că poporul nu l-a adoptat. Ca să parafrazez un film celebru, Băsescu este deocamdată „Ultimul edec”.  Probabil şi fost. Nava pe care o remorca s-a înţepenit în mijlocul apei şi odgonul, edecul, s-a retezat. Nava probabil se va rupe, o parte va ajunge peticeală la ambarcaţiunea PNL, o parte va fi transformată de Băsescu într-o mică ambarcaţiune personală ce va pluti haotic unde-o va duce apa. Interesante sunt cele două trei scânduri, cât s-ajungă de-o plută, cu adevărat valoroase, reformiste, dar care, din nefericire, nu dispun de niciun edec care să le remorcheze.
În spatele lui Băsescu nu se vede nimic de anvergură, niciun aspirator de voturi. E de discutat dacă e de bine sau nu apariţia unor lideri charistmatici pentru România noastră politică, doritoare de personaje autoritare şi mesianice. Eu, unul, nu am încredere în oameni providenţiali, aceştia apar mai ales în ţări cu o cultură democratică precară. Ponta şi Antonescu n-au nicio şansă să fie edecuri, din contră, pe ei îi târăşte nava în sensul curentul. Aşa că nu-mi rămâne decât să mă întreb melancolic: unde sunt edecurile de altădat?!

Rareş CHINESCU

---