Cu mască, fără mască
S-au spus vorbe mari, patetice. Colegii doresc revenirea rapidă în partid, se mizează, se speră pe o fulminantă relansare politică. Domnul Năstase este brusc iubit, adorat, dorit, respectat. Se promite un scaun la masa puternicilor zilei. Aiurea! Ipocrizie cât cuprinde.
Masa la care ar trebui să revină este ocupată de mult, alţii sunt greii zilei şi nu vor să mai împartă nimic cu nimeni. Scaunele sunt ocupate cu asupra de măsură. Ce revenire în politică, ce funcţii publice?! În cel mai bun caz, dacă nu apar surprize în celelalte dosare pe care le mai are pe rol, abia prin vara lui 2016 va putea deveni membru de partid, asta dacă şi statutul PSD- ului se va modifica între timp. Şi colegii săi de partid şi alianţă o ştiu foarte bine. La un calcul rece, cinic, politic, o nouă arestare a domnului Năstase ar fi binevenită pentru cei de la USL, mai ales PSD : ar “rezolva” un pretendent la funcţii de conducere, s-ar putea pune presiune şi mai mare pe magistraţi, ar mai putea o perioadă muta atenţia populaţiei de la problemele economice. Care economie nu pare deloc impresionată de promisiunile electorale ale celor de la Putere.
USL-ul plânge cu lacrimi de crocodil pentru electoratul spectator la piesă, pentru confiscarea capitalului de imagine al domnului Năstase, văzut ca victimă politică. Şi pentru a atenţiona încă o dată magistraţii că vremurile s-au schimbat, să nu se mai întâmple să constate ca-n stenograma judecătoarelor arestate pentru mită: "Nu vezi că nu contează că a venit USL-ul la putere, pentru şpagă te leagă…”
Acest articol nu este despre vinovăţia lui Adrian Năstase, despre justiţia din România, dacă funcţionează sau nu la comandă politică, aceste subiecte pretându-se ele singure la nişte articole generoase ca spaţiu.
Acest articol este despre iluziile inoculate de mass-media partizană, despre manipulare, despre teatrul ipocrit al politicienilor, despre cinism, despre „colegialitate şi prietenie” în jungla politică. Despre măşti.
Despre “arta” de a şti unde să dai ca să crape cine sau ce trebuie.
Rareş CHINESCU