Înfiinţez partid. Există doritori?
Îi anunţ pe uselişti să stea liniştiţi, probabil voi face alianţă cu ei deoarece mai mult de 15 - 25% nu cred să iau.
Să mă explic. Multă vreme am crezut că marea politică o fac doar partidele care sunt în stare să cumpere favorurile trusturilor de presă, care plâng frumos de grija cetăţenilor şi care ştiu să se mobilizeze exemplar în alegeri. Sunt acele partide care au o logistică impecabilă, asta însemnând că, în campaniile electorale, fiecare trupete membru de partid ştie clar câte găleţi are de dat la alegători, câte kile de făină revin pe cap de bătrânică, cu câte ţuici trebuie omeniţi votanţii la birtul satului. Partidele mari sunt cele care se sprjină pe mass-media, nu risipesc aiurea resursele sponsorilor anonimi, nedeclaraţi, şi au o abordare pragmatică a relaţiei alegător-ales.
Dan Diaconescu a ridicat eficienţa politică pe noi culmi. Cu o singură televiziune, cu doar nişte biscuiţi şi sucuri Adria, dar cu multe drumuri prin ţară , domnu' Dan a scos un incredibil 16%. Şi când zic că domnu' Dan a câştigat singur aceste procente, chiar aşa şi e, nu cred că indivizii care-au candidat din partea PP-DD au pretenţia că au adus vreun vot în plus. Să fie convinşi că oamenii, atunci când au pus ştampila pe ei, s-au gândit la Elodia, la fantoma de la Bacău, la pitici porno, vrăjitoare şi la alte ciudăţenii oteviste. S-au mai gândit şi la cei 20.000 de EURO promişi, la pensii imense, la acel El Dorado anunţat în eter de către bufonul cu televizor.
Ca o paranteză, să nu-şi închipuie nici cei de la USL că au câştigat ei sau găleţile lor frumos colorate alegerile la scor aşa de mare. Băsescu şi mass-media potrivnice lui le-au băgat multe procente în sacul electoral. Şi mare baftă mai au că nu se vrea pensionat… Este cel mai tare agent electoral pe care puteau să-l aibă, fără să-i coste nimic.
Punctele comune în campania USL-ului şi PP-DD au fost, pe lângă arhicunoscutul „ Jos Băsescu!“, următoarele: “Europa, jandarmul României!, FMI, du-te acasă! Noi suntem români verzi, nu ne spune nimeni ce să facem! Nu ne vindem ţara ! Dăm bani la toţi, fiecăruia după nevoi! Vrem să reformăm Justiţia!“
Au exploatat la maxim frica, dezamăgirea, frustrările adunate, conservatorismul românului, naţionalismul păgubos, lipsa alternativelor, lipsa de educaţie politică şi economică.
Bineînţeles că toate promisiunile s-au dovedit apă de ploaie, FMI-ul n-a plecat, Europa stă cu ochii pe noi, şi bine face, bani nu sunt, vindem tot ce prindem, de la zone cu gaz de şist, până la Roşia Montana. De Justiţie ce să mai vorbim, au început deja s-o dea cu capul de toţi pereţii, făcând nu reformă, ci restauraţie.
Asta dovedeşte că pentru a avea succes în politică trebuie doar un discurs electoral în care “să dai fără număr”, mai mult decât adversarii tăi politici, şi o platformă media de unde să te faci auzit.
Eu din gură pot să “dau”, n-am însă televiziune. Acesta-i unul dintre motivele pentru care am stat departe de politică până acum, al doilea fiind transformarea partidelor în afaceri de „familie“, închise celor din afara sistemului.
Dar, iată că au venit alegerile din Italia. Monti, capul limpede al ţării, care ştie cu ce se mănâncă economia, a luat un scor jenant. Berlusconi, populistul etern amorezat, s-a clasat şi el bine. Surpriza de proporţii a furnizat-o Beppe Grillo, un fost comic şi un blogger, liderul „Mişcării cinci stele“ ce-a ieşit pe locul trei, cu aproximativ 25 la sută din sufragii!!
Bineînţeles, aceeaşi reţetă, s-a exploatat neîncrederea în U.E., s-a promis un venit minim de câteva mii de EURO, muncă puţină, 20 ore pe săptămână. S-a spus un “Nu!” hotărât austerităţii, iar lipsa programului de guvernare nu a mirat pe nimeni, dragostea de ţară şi popor fiind de ajuns pentru a pune economia în parametrii sănătoşi.
Interesant este că formaţiunea lui a apărut online în urmă cu doar trei ani. Asta mi-a dat aripi. Ei, aşa da… blog pot să-mi fac uşor, discursuri populiste ştiu să produc, comic sau bufon nu sunt, dar superficial da, n-am plan de guvernare, n-am habar de economie, ce mai, am toate calităţile ca în trei ani să mă lansez în marea politică.
Cine doreşte se poate înscrie alături de mine în acest nou partid, cu mare potenţial, singura condiţie impusă este capacitatea de a nu roşi atunci când va turna baliverne alegătorilor. Totuşi, cum se spune că românul se informează (sau mai degrabă dezinformează) de la televizor în proporţie de 90%, internetul fiind în ţara noastră, din acest punct de vedere, în coada clasamentului, ar fi de dorit ca, pentru a nu avea surprize în alegeri, să mergem şi pe metodele tradiţionale, verificate practic, aşa că la înscriere ar fi bine să aducă fiecare câte un pachet de mălai, o cană nu foarte ciobită, o conservă, nişte orez Aftico, din acela mai ieftin, un scaun puţin uzat, mă rog, orice vă prisoseşte prin casă, pentru a avea şi noi un pic de material logistic în campania electorală.
Cititor vechi al Ziarului de Vrancea, Rareş Chinescu (40+) este un bun observator al vieţii publice, care s-a alăturat echipei noastre editoriale. Mâine vă veți întâlni la rubrica OPINII cu jurnalistul Mihai Boicu.