1 Martie…un şnur alb-roşu
„ Bună dimineaţa duduie!
Uită-l mărţişorul nu e !”(T.A.)
E 1 Martie, Sărbătoarea Mărţişorului! E primăvară. Odinioară, 1 Martie era prima zi din an. Se celebra Matronalia-serbările lui Marte, ziua forţelor naturii, a primăverii, a agriculturii. Şnuruleţul alb-roşu se dăruia înainte de răsăritul soarelui, şi la copii şi la tineri. Cele două culori, alb şi roşu, simbolizau trecerea de la iarnă la vară. Cântecul cucului sau înfloritul cireşului erau semne că iarna s-a terminat. Limbajul nonverbal al mărţişorului continuă să transmită iubire şi speranţă într-un nou început. Românii au transformat sărbătoarea mărţişorului într-o zi de omagiu adus mai ales uneia dintre minunile universului: femeia. Primesc mărţişoare fetiţele, domnişoarele, soţiile şi mamele ca un delicat semn al iubirii. Purtat la piept sau ca brăţară la mână, misteriosul talisman e menit să aducă noroc.
Nu poţi vorbi despre mărţişoare fără să-ţi aminteşti de artistul care le-a închinat un întreg ciclu, Tudor Arghezi, intitulat.” Mărţişoare”. Câteva versuri, selectate aleatoriu, transmit fiorul acestei originale tradiţii venite de la strămoşii noştri romani: ”Am uitat/Să culeg şi să opresc/ O strachină din argintul ceresc…/Trezeşte-te, haide, din somn şi din puf, /Gâdilată-n ochi de un zuluf/ În care bate soarele./Fiindcă vreau să ţi le citesc mărţişoarele…”
Un mărţişor şi o floare pot deschide inima oricui. Dacă miraculosul şnur este însoţit şi de slove scrise cu meşteşug, bucuria primitorului este unică: ”Umblă-ncet, ia-i mâna-ncet, /Mută-i-o încet /Să nu se deştepte…/Şi-n cuprinsul pălmii drepte, / De zântâi de marte, /Pune-i mărţişor o carte. (Tudor Arghezi:„Frageda”).
Mărţişoare,mărţişoare!
Vasile Lefter este profesor de limba romană, publicist şi preşedintele Centrului de Deschidere Hispanică „Espaňa” din Vrancea.
Vasile LEFTER