Opinii

Ce vrei să te faci cand vei fi mare?!

Ziarul de Vrancea
21 feb 2013 2428 vizualizări
E o întrebare, cred, clasică pentru oamenii maturi, când se află faţă în faţă cu un copil, fie că o face dintr-un interes real, simulează ori, din rutină, în lipsă de alt subiect de conversaţie: Ce vrei să te faci când vei fi mare?

Pe vremea mea, răspunsurile erau previzibile, în funcţie de mediul din care proveneau: şofer, electrician, mecanic, sudor, lăcătuş, tinichigiu, ori profesor, medic… Ca o curiozitate, nu-mi amintesc, în toată copilăria mea (anii’50 –’60) să fi tânjit cineva la meseria de ospătar sau politician, curios lucru!! Ţin minte că eu, până spre 12 ani, răspundeam mândru de mine că vreau să mă fac electrician şi întindeam fire, peste tot, în grădină, de se-mpiedica mama de ele, după care urmau cuvenitele recompense pentru activitatea prestată. Astăzi, singurele lucruri pe care ştiu să le fac, în materie de electricitate, este să privesc panoul şi… să chem un specialist, mă rog, pe unul care ştie mai mult decât mine, ori asta nu e greu, chiar deloc!
După ce am mai crescut (13-15 ani), răspundeam grav că voi fi ambasador, fără să-mi fie clar nici mie, nici celor care se prăpădeau de râs când mă auzeau, care îi este statutul şi cu ce se ocupă acesta! Har Domnului că, fascinat de lumea cărţilor, acest gând s-a evaporat repede!!
S-au schimbat vremurile! Fără să ne întrebe şi pe noi! Şi noi ne-am schimbat! Părinţii noştri, în majoritatea cazurilor, muncitori, cu rădăcini rurale puternice, prinseseră războiul, foametea, ultimele zvâcniri ale stalinismului, teroarea roşie – într-o formă mai violentă la sate, dar abil mascată faţă de proletariatul, forţa conducătoare a societăţii, nu-i aşa, căruia i se promitea raiul comunist în anul 2000!! E uşor de presupus unde şi cum trăiau în anii ’60! Trudiţi, muncind de dimineaţa până seara, fără a putea scăpa de datorii de la o lună la alta, ei  trăiau cu o dublă iluzie: că intelectualii nu muncesc, imaginându-şi că doar munca fizică înseamnă chin şi suferinţă, şi că intelectualitatea ar fi, conform limbajului de lemn adoptat, o pătură socială respectată şi bine remunerată. De aici şi îndemnul lor, ce nu avea nimic leninist în esenţa lui: învaţă, dacă vrei să trăieşti mai bine! Sau: dacă ai carte, ai parte a ajuns să însemne parte de o viaţă mai bună! Că n-a fost aşa aveam să aflăm peste puţini ani!!
   La aceeaşi întrebare, mai ales după desfiinţarea şcolilor de meserii (greşeală de neiertat), răspunsurile celor aflaţi, de acum, în situaţia de a alege decisiv erau cam următoarele: inginer, ofiţer, medic, arhitect, economist, contabil, profesor, cântăreţ… Că ele nu se împlineau întotdeauna, asta deja e o altă poveste, dar şansa o avea oricare dintre noi. Pe vremea aceea se mai făcea o selecţie, existau concursuri de admitere, la care destui reuşeau prin eforturile şi meritele proprii, deşi nu mă îndoiesc, sistemul Pile-Cunoştinţe-Relaţii funcţiona şi aici, dar mai cu fereală, cu o anume pudoare!! La asta se pot adăuga greşelile (omeneşti) inerente, dar, una peste alta, exigenţele erau peste ce se întâmplă acum. Şi asta, în condiţiile în care manualele şi instrumentele didactice erau mult deficitare în raport cu prezentul.
   Şi iar s-au schimbat vremurile! A sosit Dumneaei, Democraţia, cu daruri din ce în ce mai surprinzătoare: libertatea de a spune orice fără să dovedeşti ceva, libertatea de a face orice fără să dovedeşti ceva, bădărănia la patru ace, frauda pomădată şi sofisticată, abjecţia spilcuită şi surâzătoare, neruşinarea de a promite din patru în patru ani ceea ce nu vei face niciodată, o deversare abundentă a dejecţiilor umane la drumul mare, un melanj greu digerabil de bine şi rău, urât şi frumos, o răsturnare năucitoare a scării de valori, o deturnare ireversibilă de la ideal la scop, de la generozitate la egoism sălbatic şi meschinărie! Tot ce-i lucrativ – la loc de cinste, toate celelalte – cel mult tolerabile!
  Ce răspund copiii de astăzi la clasica întrebare? Fireşte, şi de această dată, răspunsurile depind de mediu şi origine socială. Cei care ajung în colegii, de pildă, proveniţi, de cele mai multe ori, din familii cu posibilităţi materiale, nu concep decât să fie patroni, manageri, economişti, neapărat într-o companie/firmă multinaţională, ori politicieni, jurnalişti, top-modele, numai VIP-uri să fie!! Ceilalţi, crescuţi în medii mai modeste, au alte gânduri, după cum ne asigură un clip (publicitar?!), difuzat insistent la TV!! Unul vrea să ajungă, nimic altceva decât cămătar, adică un escroc fără mamă, fără tată, cu acoperire legală, de ce să rişte? Ştie oare micuţul Niki că şi pentru asta se cer eforturi? O sumă importantă de pornire, o bună cunoaştere a naturii umane, răbdare, viclenie, puţină actorie şi exersarea unor mijloace sigure de seducţie. Cămătari? Chiar avem nevoie de asta! Altul, voios de pe acum, cu gândul la cariera eclatantă ce-l aşteaptă, răspunde simplu: hoţ! Gigel dragă, cred că avem o problemă!! Sunt prea mulţi, concurenţă mare! Îţi va fi foarte greu să te afirmi într-o realitate de semi-coşmar, în care atât de puţini îi fură pe ceilalţi, atât de mulţi, cu orice fel de mijloace, legale sau ilegale! Oricum, să nu spui că nu te-am avertizat! Mai la urmă, auzim vocea candidă a unei fetiţe, care declară cu nedisimulată mândrie: cerşetoare! Meserie cinstită, să recunoaştem! Dar până să atingi asemenea performanţă, Mărie dragă, trebuie să te perfecţionezi în psihologie, păi cum altfel îţi vei alege victimele, de unde şi cum vei afla care sunt fraierii (de vocaţie, de circumstanţă), cu o personalitate distinctă, nu-i aşa?! Nici ţie, cred, nu ţi-ar strica nişte lecţii de poetică şi actorie: textul de sensibilizare şi gestul a miloagă, rolul bine studiat în culise te pot duce la succesuri şi, cine ştie, dacă ai talent, poţi ajunge să cucereşti capitalele europene, să ne reprezinţi cu cinste! N-am vreo îndoială, cu osârdie şi încredere în voi, veţi face o carieră strălucită!!

Mircea Dinutz

 


Publicăm această tabletă în memoria regretatului profesor, publicist şi critic literar Mircea Dinutz, Redactor-şef al revistei de cultură, literatură şi artă PRO SAECULUM din Focşani, care a trecut în nefiinţă la începutul acestei săptămani. Dumnezeu să-l odihnească în pace!


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 3

Adaugă comentariu
petru hreanu, acum 4078 zile, 6 ore, 48 minute, 16 secunde
Dumnezeu sa te aseze in lumea celor drepti, stimate domnule profesor Mircea DINUTZ!
XXXX, acum 4078 zile, 14 ore, 50 minute, 35 secunde
Cand vei fi mare, adica peste un timp daca mergi la pas cu el, sau mai repede! In Romania prea multi ajung mari doar prin greutatea in viu.
Titi, acum 4078 zile, 18 ore, 28 minute, 28 secunde
Romania nu se va schimba pana cand copii vor fi intrebati nu "Ce vrei sa fii cand vei fi mare?" ci "Spune-mi ce business vrei sa pornesti cand vei fi mare?" E * diferenta.
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.