Sergiu Nicolaescu: enigmele politicii mari în regia unui cineast de duzină
Omul
Sergiu Nicolaescu s-a născut la 13 aprilie 1930 la Târgu-Jiu şi a plecat spre cele veşnice la 3 ianuarie 2013. De pe la 80 de ani, senil probabil, a început să spună lucruri trăsnite fără să observe că dă în mintea copiilor: „De când eram copil de ţâţă, mama mă legăna şi îmi cânta cântece patriotice. O mamă tânără de 20 de ani şi ceva, care îşi iubea copilul şi ţara“ – spunea el în revista „Tango“ din aprilie 2010.
Ce cântece patriotice o fi ascultat, sugar fiind, nu este greu de presupus, din moment ce în 1948, sub ocupaţie sovietică, tatăl său a fost arestat şi ulterior trimis la Canal, motiv pentru care a trebuit să renunţe la studiile militare navale. Având însă un unchi general, întors din Uniunea Sovietică cu Divizia „Tudor Vladimirescu“, pe care l-a adorat ca model, a absolvit Politehnica, devenind inginer mecanic. Fiind atras de film, nu s-a dedicat construcţiei de maşini, ci producţiei cinematografice, în care a obţinut succese de la început.
Acaparat de munca pe platou sau pe vastele câmpuri de lupte, şi-a cam neglijat viaţa de familie: a avut trei căsătorii, dar niciun copil. De prima nevastă, Mariana, s-a despărţit la trei luni după căsătorie, iar cu a doua, Gabriela, o costumieră care l-a iubit foarte mult, a convieţuit zece ani. Cu Dana, de profesie educatoare, devenită un timp producător de filme, s-a căsătorit în 1996, cînd el avea 66 de ani, iar aceasta doar 19. Au rămas împreună 16 ani, până la moarte.
Într-un interviu din ultimii ani, a recunoscut că a reuşit în film, dar în viaţa personală nu. Prin Titus Popovici, scenaristul filmului „Dacii“ din 1967, membru al CC al PCR, a pătruns în lumea de vârf a politicii, devenind cineastul de casă al regimului comunist, la început – un apropiat al lui Ion Gheorghe Maurer, iar la sfârşit – un susţinător al lui Ion Iliescu. Înainte de a i se introduce sicriul în cuptorul încălzit la 850 de grade (incinerările nu se mai fac prin ardere cu flacără), fostul preşedinte, un ateu convins, a rostit „Tatăl nostru“, mulţumindu-i astfel dumnezeieşte pentrru felul în care Comisia senatorială condusă de regizor a acoperit crimele „Revoluţiei“ (până la răsturnarea lui Ceauşescu au murit 122 de oameni, iar după fuga acestuia – 942!). Citiţi în continuare articolul pe www.ziaruldevrancea.ro
Prof. Valeriu Anghel
Profesor de limba şi literatura romană, publicist, scriitor şi editor, Valeriu Anghel este unul dintre cei mai vechi animatori ai vieţii culturale şi didactice din Vrancea, fiind alături de regretatul Alexandru Deşliu fondatorul revistei de cultură, literatură şi artă PRO SAECULUM. În ciuda varstei venerabile, continuă să predea celor care vor să înveţe, scrie cărţi şi articole pentru ziare şi reviste şi susţine activ proiectele şcolii vrancene şi în special pe cele ale Colegiului Tehnic „Valeriu D. Cotea" Focşani, de care este foarte ataşat. Profesorul Anghel este şi un critic colaborator al ziarului nostru.