Opinii

Sergiu Nicolaescu: enigmele politicii mari în regia unui cineast de duzină

Ziarul de Vrancea
19 feb 2013 1815 vizualizări
Filmul lui Iulian Mihu „Viaţa nu iartă“ din 1958, o peliculă de un modernism crispat greu de digerat de un adolescent care se pregătea pentru Litere şi Filologie, prezintă destinul unui tânăr tată zdrobit în timpul ultimului război mondial. Trăind în comunism o jumătate de secol şi aproape un sfert din ce a mai rămas din el, mă tot întreb ce s-a ales din „cel mai prolific cineast român“, „regele filmului nostru istoric“: o oală de cenuşă aruncată o parte pe valurile mării (simbol al unei cariere ratate de ofiţer de marină), o parte depusă în cavoul familiei din oraşul „Coloanei fără sfârşit“ şi o parte într-un cimitir din Bucureşti, iar din cele 54 de filme artistice de lungmetraj – „Dacii“, „Mihai Viteazul“ şi „Osânda“. Trăgându-mi un pic sufletul după atâtea zile de dezamorsat bombe jurnalistice, care mai de care finalizate cu fâs, încerc să spun, de pe poziţia consumatorului de artă căruia filmul nu i-a fost indiferent niciodată, câte ceva despre un cineast care şi-a regizat aproape impecabil viaţa şi moartea.



 

Omul

    Sergiu Nicolaescu s-a născut la 13 aprilie 1930 la Târgu-Jiu şi a plecat spre cele veşnice la 3 ianuarie 2013. De pe la 80 de ani, senil probabil, a început să spună lucruri trăsnite fără să observe că dă în mintea copiilor: „De când eram copil de ţâţă, mama mă legăna şi îmi cânta cântece patriotice. O mamă tânără de 20 de ani şi ceva, care îşi iubea copilul şi ţara“  – spunea el în revista „Tango“ din aprilie 2010.
    Ce cântece patriotice o fi ascultat, sugar fiind, nu este greu de presupus, din moment ce în 1948, sub ocupaţie sovietică, tatăl său a fost arestat şi ulterior trimis la Canal, motiv pentru care a trebuit să renunţe la studiile militare navale. Având însă un unchi general, întors din Uniunea Sovietică cu Divizia „Tudor Vladimirescu“, pe care l-a adorat ca model, a absolvit Politehnica, devenind inginer mecanic. Fiind atras de film, nu s-a dedicat construcţiei de maşini, ci producţiei cinematografice, în care a obţinut succese de la început.
    Acaparat de munca pe platou sau pe vastele câmpuri de lupte, şi-a cam neglijat viaţa de familie: a avut trei căsătorii, dar niciun copil. De prima nevastă, Mariana, s-a despărţit la trei luni după căsătorie, iar cu a doua, Gabriela, o costumieră care l-a iubit foarte mult, a convieţuit zece ani. Cu Dana, de profesie educatoare, devenită un timp producător de filme, s-a căsătorit în 1996, cînd el avea 66 de ani, iar aceasta doar 19. Au rămas împreună 16 ani, până la moarte.
    Într-un interviu din ultimii ani, a recunoscut că a reuşit în film, dar în viaţa personală nu. Prin Titus Popovici, scenaristul filmului „Dacii“ din 1967, membru al CC al PCR, a pătruns în lumea de vârf a politicii, devenind cineastul de casă al regimului comunist, la început – un apropiat al lui Ion Gheorghe Maurer, iar la sfârşit – un susţinător al lui Ion Iliescu. Înainte de a i se introduce sicriul în cuptorul încălzit la 850 de grade (incinerările nu se mai fac prin ardere cu flacără), fostul preşedinte, un ateu convins, a rostit „Tatăl nostru“, mulţumindu-i astfel dumnezeieşte pentrru felul în care Comisia senatorială condusă de regizor a acoperit crimele „Revoluţiei“ (până la răsturnarea lui Ceauşescu au murit 122 de oameni, iar după fuga acestuia – 942!). Citiţi în continuare articolul pe www.ziaruldevrancea.ro

 

 

Prof. Valeriu Anghel

Profesor de limba şi literatura romană, publicist, scriitor şi editor, Valeriu Anghel este unul dintre cei mai vechi animatori ai vieţii culturale şi didactice din Vrancea, fiind alături de regretatul Alexandru Deşliu fondatorul revistei de cultură, literatură şi artă PRO SAECULUM. În ciuda varstei venerabile, continuă să predea celor care vor să înveţe, scrie cărţi şi articole pentru ziare şi reviste şi susţine activ proiectele şcolii vrancene şi în special pe cele ale Colegiului Tehnic „Valeriu D. Cotea" Focşani, de care este foarte ataşat. Profesorul Anghel este şi un critic colaborator al ziarului nostru. 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 1

Adaugă comentariu
Ulise Grosu, acum 4382 zile, 10 ore, 39 minute, 9 secunde
Felicitari d-le prof. Valeriu Anghel. Articolul Domniei Voastre mi *-* parut foarte interesant.
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.