Interesele direcţionează banii de la UE în Vrancea
Acest război al declaraţiilor este de o demagogie dusă la extrem. Ce contează că avem la dispoziţie 30, 40 sau 50 de miliarde de euro pentru următorii ani, atata vreme cat , pană acum, nu am cheltuit decat 10%? Preşedintele şi premierul se ceartă pe nişte fonduri pe care oricum ţara noastră nu ştie, nu poate şi nu vrea să le cheltuiască din cauza corupţiei.
În Vrancea culoarea politică este criteriul care contează în atragerea fondurilor de către autorităţile locale, care se văd sau ar trebui să se vadă în drumuri, apă sau canalizare. Pe de o parte, sunt finanţări acordate prin intermediul ministerelor, cu bani europeni. Iar aici, aproape toate proiectele sunt aprobate cu o condiţie simplă: să fii în partidul de la putere. În Vrancea, chiar dacă nu a fost un fief al PDL,-cat timp acesta a fost la guvernare- în cele cateva comune ale partidului ,au intrat destui bani pe diverse proiecte în ultimii ani. Asta în timp ce un primar al actualei puteri a obţinut cel mai mare punctaj pe ţară pentru o investiţie, însă la el s-au terminat banii. Cu siguranţă istoria se va repeta acum, dar în sens politic invers.
Pe de altă parte, nici cei de la PSD nu au stat degeaba, întrucat de la Brăila se acordă finanţări pentru autorităţile din Regiunea de Sud – Est, unde baronul Marian Oprişan este unul dintre cei mai influenţi politicieni. Astfel se poate explica succesul Panciului de a obţine pe bandă rulantă aprobări pentru diverse proiecte, în valoare totală de cateva zeci de milioane de euro, deşi la putere se afla PDL.
Ce lipseşte din toată această ecuaţie? Interesul cetăţenilor. Pentru că şi atunci cand o investiţie este utilă, vedem că apartenenţa la un partid a primarului o face mai utilă decat cea din localitatea vecină, iar nea Ion avea mai multă nevoie de apă, decat nea Gheorghe. După ce trecem de utilitate, ajungem la firmele care lucrează, adică abonaţii lucrărilor pe bani publici, cei care caştigă prin rotaţie licitaţii, după ochii cărora se fac caietele de sarcini şi sunt trimişi la plimbare competitorii oneşti. Iar banii în loc să se vadă în lucrări ajung în buzunarele celor care le împart. Iar la final ajungem la prostirea oamenilor, cu tăiatul panglicilor în campania electorală sau înainte de finalizarea lucrărilor, pentru că vine şeful de partid, cum s-a întamplat în Piaţa Unirii din Focşani. Din toate aceste motive, cred că şi peste caţiva ani demagogii din fruntea ţării se vor certa pe ce fonduri au adus, în timp ce rata de absorbţie va rămane în continuare mică.