Mai întai au încălcat o lege...
Le tot povestesc elevilor mei despre regimul comunist, despre anii de după revoluţie. Analizăm contexte şi tragem concluzii întru atingerea competenţelor necesare. Dublate de nişte valori, evident. Şi mă tot străduiesc să scot din orice fapt, speranţa. Iar pentru asta trebuie să mai cred şi eu în ea, măcar un pic.
Am cateva vorbe pe care îmi place să le zic, fie că vorbim de Holocaust, fie de regimul comunist. Sunt cuvintele pastorului Niemoller, care zice cam aşa.. "mai întâi au venit după comunişti şi n-am zis nimic pentru că nu eram comunist. Apoi au venit după sindicalişti şi n-am zis nimic pentru că nu eram sindicalist. Apoi au venit după evrei şi n-am zis nimic pentru că nu eram evreu. Apoi au venit după mine – şi-atunci nu mai era nimeni care să zică ceva pentru mine". Ele vorbesc despre cum laşităţile noastre se întorc pană la urmă împotrivă-ne, chiar dacă avem impresia că tăcerea noastră ne salvează.
Azi am văzut cum oamenii ridică din umeri în faţa unei ilegalităţi. Şi nu orice oameni. Ci unii care la nivel declarativ erau mereu plini de curaj şi angajaţi sub steagul onestităţii. Am simţit cum le e frică. Cum preferă să tacă pentru că aparent nu e vorba de ei. Deşi orice ilegalitate ne priveşte pe toţi şi orice tăcere e complicitate.
Iar eu ştiu că vor veni şi după ei, chiar dacă încă nu înţeleg asta... Sper însă să uit pană maine cand trebuie să cred în speranţă ca sa pot să le predau elevilor mei despre ea.
Opinie preluată de pe blogul profesoarei Gabriela Obodariu - http://cu-voce-tare.blogspot.ro - ca urmare a situaţiei neplăcute prin care trece Colegiul Naţional “Al. I. Cuza” Focşani în urma unor transferuri discutabile de elevi cu note mici.
Gabriela OBODARIU