Omagii pentru comunişti, uitare pentru personalităţile Focşaniului
Dacă e vorba de obedienţă politică atunci pot înţelege. Cuvantările marelui, irepetabilului, irefutabilului Marian Oprişan sunt infailibile şi ca atare nu sunt supuse dezbaterii publice, sunt legi nescrise. Doar nu mă aştept acuma ca nişte oameni cu funcţie care stau drepţi numai cat îi văd umbra să îl întrebe despre oportunitatea unui gest, despre meritele celor omagiaţi. Dacă nu sunt obedienţi, ceea ce e greu de crezut, atunci sunt snobi. În loc să se remarce cu propuneri care să cinstească oamenii valoroşi ai Focşaniului, în loc să aibă iniţiative reparatorii cu privire la greşelile din trecutul apropiat, ei omagiază doi comunişti. Unul şi-a pus (ne)priceperea în slujba regimului comunist turnand zeci de filme mai mult sau mai puţin valoroase pe banii cetăţenilor plătitori de taxe şi impozite. Mai mult decat atat implicarea sa în momentele din decembrie 1989 este cel puţin suspectă, dacă nu chiar nefastă. Pe Mircea Diaconu numai dacă îl ascultai vorbind îţi puteai da seama în ce perioadă s-a format. O limbă de lemn prezentă la toate discursurile sale publice şi o logoree cum n-aş fi crezut că mai poate fi prezentă în spaţiul public postdecembrist. Colac peste pupăză un om care în timpul vieţii era judecat pentru fapte de corupţie alături de Marian Oprişan, postmortem primeşte cadou o stradă.
În loc să-l cinstească pe Gheorghe Apostoleanu, să-i refacă frumosul bust din grădina publică, să denumească o stradă în cinstea inventatorului focşănean Umberto Sorani, de ce nu, autorităţile locale dau denumiri de străzi unor personaje al căror principal merit este acela că au fost membri PSD, deci prieteni cu Marian Oprişan. Să cinstească memoria prefectului liberal Vasile Ţiroiu printr-un bust, să ridice un monument în amintirea edificiilor dispărute ale Focşanilor de odinioară în frunte cu Biserica Domnească sunt acţiuni străine de consilierii locali şi de primarul municipiului. Dacă în cazul lui Sergiu Nicolaescu pot accepta noţiunea de personalitate, nu pot să nu mă întreb ce îl face pe “nea Mircea Diaconu” o personalitate fie şi a judeţului…
PS Au şi consilierii locali o scuză, supravalorizarea mediocrităţii se poartă şi la case mult mai mari. Ion Iliescu îl primea în 2004 cu mare fast la Cotroceni pe Jean Claude van Damme, actor medicoru, dar cu o certă priză la public. Un anumit gen de public.