Cel mai popular cineast roman s-a stins. A fost Nicolaescu şi cel mai valoros?
Toată media, opinia publică, comunităţile virtuale au vuit la aflarea acestei triste veşti şi, aşa cum era de aşteptat, au început cu exprimări care mai de care mai melodramatice. S-au făcut topuri cu cele mai bune filme ale sale, s-au redifuzat interviuri cu “maestrul”, scene din cele mai celebre filme ale sale au fost postate pe Facebook, pe ziare etc. Sergiu Nicolaescu a fost înainte de toate un personaj care a profitat din plin de pe urma regimului comunist pentru a-şi turna zecile de filme aşa-zis istorice şi nu numai. Oportunismul său a continuat şi după prăbuşirea vechiului regim şi asta pentru că în mod evident o foarte bună parte din nomenclatură rămăsesără pe poziţie. În cele peste două decenii scurse de la momentele din decembrie 1989 Nicolaescu a luat cele mai multe fonduri de la Centrul Naţional al Cinematografiei, lucru ce a starnit supărarea noilor regizori, cu atat mai mult cu cat “Steaua Cinematografiei romaneşti” producea filme încă mai slabe decat cele din urmă cu cateva decenii. Despre “Nea Mărin miliardar” am spus deja că mi se pare incredibil de “subţire”, “Oglinda-Începutul adevărului” este şi el un film mediocru unde singurul plus mi s-a părut a fi prestaţia lui Ion Siminie în rolul mareşalului Ion Antonescu. “Un comisar acuză” este un cocktail de filme cu gangesteri din anii 1930, “Dillinger” şi “Butch Cassidy and the Sundance Kid”, Sergiu Nicolaescu copiind scene întregi din aceste pelicule lansate cu caţiva ani mai devreme. Cel mai titrat cineast roman n-a fost niciodată nici un regizor de talia lui Raoul Walsh şi nici un actor de talentul lui James Cangney, a fost doar un cineast pentru mase. N-a reuşit însă niciodată să fie precum Chaplin care era adorat atat de publicul larg, cat şi de elită, de criticii de film. Nici nu l-a interesat vreodată să facă filme cu adevărat valoroase pentru că el s-a considerat măsura tuturor lucrurilor.
A fost de departe cea mai megalomană figură publică a ultimelor decenii, cel mai plin de sine regizor roman. A suferit toată viaţa de o suficienţă cum rar ţi-e dat să întalneşti, motiv pentru care era imun la orice critică, fie ea şi obiectivă. Întrebat de un ziarist dacă a făcut vreun film prost, Nicolaescu a răspuns că a făcut numai filme bune, chiar dacă, de exemplu, britanicul Hitchcock, cat a fost el de “Regele Suspansului”, a făcut şi filme infinit mai slabe decat “Psycho” sau “La Nord prin Nord-Vest”.
Scriu toate aceste randuri cu durerea că proslăvim un om care în ciuda tuturor aparenţelor nu este nici pe departe atat de valoros pe cat îl consideră cei mai mulţi. Îmi permit să îi întreb anticipat pe toţi cei care mă vor critica dacă au văzut vreodată filmul rusesc “Gară pentru doi”, filmele marilor comici americani Charles Chaplin, Buster Keaton, Harold Lloyd, W.C. Fields, Marx Brothers, vreun film franţuzesc de Jean Luc Godard sau Jacques Tati, vreun episod din “Decalogul” polonezului Krzysztof Kieslowski. Îi întreb dacă au “gustat” măcar puţin din capodoperele cinematografice universale, cand au văzut ultima dată un film alb/negru (The Artistist nu se pune n.a.) şi dacă au văzut vreodată un film mut care să nu fie de comedie.