Probleme de ventilator
De data aceasta se arata, iata, din nou cuprins de disperare pentru un motiv ce-l tot macina de ceva vreme. Desi a folosit la intrega capacitate incepind din 26 martie 2002 intregul arsenal pe care-l poate avea la dispozitie un satrap local, tot n-a reusit sa ne reduca la tacere. Pentru ca vrincenii sa afle numai ce i-ar fi placut lui ca acestia sa stie despre el, baronul isi propusese, si era si sigur ca asa se va
intimpla, ca operatiunea de lichidare a Ziarului de Vrancea sa nu-i rapeasca mai mult de citeva zile.
Razboiul nebunesc pe care l-a dezlantuit impotriva noastra, vizibil din 1 aprilie 2002, a debutat se stie cu episodul celor trei comisari ai Garzii Financiare Vrancea - din care unul avea sa ajunga in scurt timp seful institutiei! - trimisi sa ne fure avizul de insotire al ziarelor de la tipografie. Si a continuat apoi cu zeci de controale tematice cu tema: "radeti-i" ale institutiilor descentralizate (care pe atunci, prin sefii lor, faceau sluj cu o degradanta umilinta in fata baronului luind de regula pozitia ghiocelului atunci cind acesta ii chestiona furios dupa fiecare descindere: "cum de n-are Condurache dosar penal inca?"). Iar in acest timp, oficiosul lui titra cu litere de o schioapa cum ca eu as fi "cu un picior in puscarie".
A urmat apoi hartuirea in peste 200 de procese civile penale si fiscale intentate atit mie personal, societatii editoare a Ziarului de Vrancea cit si jurnalistilor. Conform punctelor planului de subjugare primitiva a presei pus in practica pentru prima oara la 200 de kilometri de Bucuresti de un dictator de mucava in Vrancea - dar cum nu-i prea dificil de banuit, vizat si aprobat de "europenii"
cei gingurind in virful buzelor de tip Nastase-Bombo de la Bucuresti - in afara boicotului informational demn de Cuba sau Belarus, ziaristii nealiniati de felul celor care nu concep sa scrie dupa dictari baronesti mai trebuiau si intimidati, tracasati, amenintati.
La toate acestea, trebuie adaugata lovitura economica intemeiata pe un urias abuz prin decimarea orchestrata de catre acelasi personaj sinistru (caruia am fost nevoiti sa-i tinem piept ani de zile
aproape singuri) a retelei de difuzare a presei apartinind Ziarului de Vrancea.
Toate aceste grozavii nu sint inventii ale noastre; ele au fost certificate si constatate in perioada respectiva de organisme de aparare a libertatii de exprimare precum Reporteri fara frontiere, Freddom House, Agentia de Monitorizare a Presei, Clubul Roman de Presa sau Centrul de Jurnalism Independent.
Abuzurile grosolane din Vrancea dirijate asupra cotidianului nostru au fost de asemenea amintite, dupa cum se stie, in doua Rapoarte de tara despre Romania ale Departamentului de Stat al SUA.
Toate aceste nemernicii s-au mai bazat pe un principiu dubios care spune totul despre cei ce l-au gindit si pus in opera. Abuzul se comite imediat iar pentru dovedirea lui, tu, cel abuzat, trebuie sa consumi timp, energii si resurse defel neglijabile. Spre exemplu, pentru a dovedi in instanta nelegiurile salbatice
experimentate la distrugerea retelei noastre de difuzare, ne-au fost necesari aproape trei ani.
Cu alte cuvinte, ni s-au ridicat in trei zile chioscuri de difuzare a presei cu marfa, case de marcat si bani in ele, valorind in 2002 peste 5 miliarde lei (ca-n vestul salbatec, incalcindu-se o hotarire judecatoreasca irevocabila ce dispunea "sistarea operatiunii de dezafectare a retelei pina la rezolvarea pe fond a litigiului" folosindu-se pentru acest lucru de Politie, Jamdarmi, ofiteri in civil si gardieni publici) iar noi, ca societate comerciala, a trebuit sa rezistam salbaticiei unui baron local ce avea drept tel desfiintarea
noastra si caruia i s-a lasat un judet la cherem timp de 1095 de zile pina cind Instanta ne-a dat dreptate.
Acum, ce sa vezi?
Jurnalisti "independenti" cu nevestele angajate si platite la Consiliul Judetean din fonduri publice de cel care a vrut neaparat sa ne desfiinteze, ei, care stau aproape pe gratis intr-un spatiu apartinind aceleiasi institutii ca editori ai publicatiei avindu-l in spate pe Oprisan, si au fost finantati in perioada 2002-2004 cu bani scosi prin falsuri din conturile SC Drumuri si Poduri SA sau cei din cei obtinuti din valizele lui Prunache si a altor "minunati oameni de afaceri" de aceeasi teapa, ca sa nu mai vorbim de
imensele fonduri poblice pompate in regim publicitar, se dau un fel fete mari si moraliste. Si le miroase din cale-afara starea in care au fost aduse prin incercarea de a fi strivite doua firme de catre
stapinul lor! Intrucit situatia acestora face obiectul unor procese care urmeaza calea CEDO, loc unde in mod sigur vor fi identificati adevaratii vinovati pentru ce s-a petrecut in cei mai negri ani ai presei
independente de dupa 1990 in Vrancea, imi permit sa nu vin cu amanunte suplimentare, deocamdata. In afara celor ca atit timp cit firmele cu pricina nu intrasera in colimatorul starapului local, ele erau ocupante ale unor locuri fruntase in clasamentul pe tara al Intreprinderilor Mici si Mijlocii, cu toate impozitele si taxele platite la zi.
Restul informatiilor, la timpul potrivit.
Nu pot sa inchei insa fara a mai spune ceva. Ce consider ca se cuvine a fi remarcat.
Confruntat, probabil, cu cele mai grave probleme pe care le poate avea un politician (dosar penal instrumentat de Directia Nationala Anticoruptie recent ajuns in instanta cu acuzatii grave legate de
devalizarea bugetului judetului si a citorva ministere, dezvaluirile fostului ofiter de securitate care l-a avut in structura inainte de 1989 ca a fost turnator, contestatii numeroase si consistente dar si dezertari din partid si iminenta pierderii conducerii Consiliului Judetean) baronul de Vrancea, zis Portofel, cu tupeul care-l caracterizeaza, nu ezita sa aplice pentru a mai salva ce crede el ca se poate, procedeul plasarii rahatului in ventilator.
Numai ca de data asta nu-i exclus sa se pomeneasca improscat cu produsu-i favorit in proprii ochii, din pricina problemelor aparute pe la paletele jucariei.
