Fotoliile deputaţilor şi scaunele deputăţeilor
După toate aceste răsplăţi politice, a mai rămas o singură problemă serioasă de rezolvat: SCAUNELE! Nu ajung scaunele! Sala de şedinţe a devenit neîncăpătoare. Cine a făcut legea a gândit adânc. S-au gândit bine predecesorii. Până la urmă un loc în Parlament obţinut din “cioburi”, tot parlamentar se cheamă. Sigur că apare ideea că unii sunt deputaţi, iar alţii “deputăţei”. Deputaţii au scaune, dar ce facem cu „deputăţeii”?
Tot căutând o soluţie, am găsit mai multe. În piesa „Scaunele”, a lui Eugen Ionescu, bătrânul de 95 de ani vrea să-şi transmită mesajul lumesc. În ziua fixată încep să sosească invitaţii pentru a-l asculta pe Oratorul desemnat pentru acest eveniment. Vin mereu invitaţi invizibili pentru public. Bătrâna de 94 de ani, soţia protagonistului, aduce mereu scaune pentru invitaţi, nevăzuţi şi neauziţi. Parabola este una a absenţei totale, o dramă a neputinţei de a comunica. Ca şi parlamentarii noştri, personajele lui Ionescu vorbesc, dar nu comunică. La noi, scaunele în cele din urmă vor fi vizibile. Unii parlamentari însă vor fi invizibili!
O altă sugestie privind importanţa scaunelor ne-o oferă Ilf şi Petrov în celebrul roman ”Dousprezece scaune”. Ostap Bender, un escroc, unul din personaje, este Marele Maestru al tuturor combinaţiilor. Se caută un scaun care ascunde o comoară. Există el în Parlamentul României? La un moment dat, Ostap îşi încurajează coechiperul, pe Ippolit Matveevici, angajat la starea civilă: ”Dar nu-i nimic, cetăţene, şedinţa continuă!”
Meditând la această problemă arzătoare a scaunelor, nu exclud nici varianta scaunelor pliante, care pot fi aşezate pe intervale, cu toate că mai profitabilă ar fi varianta socializării, cei din acelaşi colegiu să se ţină în braţe unul pe celălalt, prin rotaţie!
Alegerile din decembrie mi-au creat o mare satisfacţie. Ca român, sunt mândru că avem de unde alege, nu ca alţi europeni. Un parlamentar este sluga umilă a doar 32.312 români. În Franţa trebuie să slujească 72.000 de locuitori, în Polonia 68.000, în Olanda 74.000, în Italia 64.300, în Germania 134.206, în Spania 76.923! Aşa se explică eficienţa parlamentarului român care serveşte numai interesul naţional. ”Bravos naţiune! Halal să-ţi fie! Să trăiască Republica!”