Abuzul de ... pensie
Mai târziu, m-am întâlnit cu ,,pensia” când un coleg de cancelarie de la şcoala unde funcţionam, aştepta pensia cu febrilitate, întocmai ca o cătană care aşteaptă lăsarea la vatră. Gândeam că-i fericit, până într-o zi când, întâlnindu-mă cu el şi vrând să fac o glumă i-am zis: ,,- Haideţi, dle profesor, aduceţi tezele alea mai repede că nu pot încheia mediile!”, la care el a început să plângă. N-am avut niciun cuvânt de rostit, am amuţit, dar ceva s-a întâmplat în sufletul meu, a apărut un mare semn…
Mai târziu, ne-am trezit într-un mare scandal, în care Statul acuză faptul că nu mai are bani pentru pensii, în care tinerii sunt revoltaţi că trebuie să muncească pentru pensionari, ca şi cum ei ar fi trândăvit o viaţă întreagă şi nu s-au gândit la bătrâneţe, adică n-au pus bani albi pentru zile negre.
Mă gândesc de atunci la tot ce-i mai rău pentru noi toţi - chiar şi pentru cei tineri - şi nu pot să nu observ că înainte de 1989, pensionarii nu trăiau pe spatele fiilor sau al nepoţilor şi asta pentru că banul lor - mult, puţin - era păstrat cu grijă, adică fondul de pensii era intangibil. Din această perspectivă, vorba populară, adecvată situaţiei, este: Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor.
S-o luăm metodic, pe principiul mintea de pe urmă a românului, de care mă îndoiesc că ne va veni vreodată.
Fondul de pensii este un fond care se constituie printr-o contribuţie lunară pe care salariatul, indiferent de statutul lui o depune lunar pe durata cât lucrează, în scopul de a-i fi de ajutor la bătrâneţe. Acest fond este liber de orice obligaţii pentru că salariatul şi-a plătit toate taxele şi obligaţiile la Stat sau angajator.
În concluzie, fondul de pensii este un fond particular, administrat de Stat. Pe cale de consecinţă, cred că este profund incorectă sintagma - pensie de stat, deoarece nu statul dă pensie de la el, ci este doar administratorul, paznicul acestui fond, excluzând pensiile speciale. Statul doar returnează banii pe care i-am depus spre păstrare timp de 30-40 de ani.
Cum Statul este o noţiune generică, se pune întrebarea cine răspunde de administrarea catastrofală a fondului de pensii? Iată cât de importantă este Legea răspunderii ministeriale, iată cât de nocivă este ,,voinţa politică”.
Distrugerea fondului de pensii înseamnă adevăratul genocid naţional, pentru că se atentează în mod premeditat la siguranţa întregii naţiuni, nu numai a celor de vârsta a treia.
Adevăraţii oameni de bine, care au făcut schimbarea din 1989, n-au dorit să-şi dea foc la casă, au vrut o libertate adevărată, nu una de conjunctură, n-au vrut să înlocuiască o stăpânire cu alta.
Dacă industria era un morman de fiare vechi, dacă agricultura era extensivă, neproductivă, cultura dogmatică, fondul de pensii chiar era haina de vreme rea pentru bătrâneţe.
Când văd ce dezastru am reuşit să provocăm în aceşti ani, când văd câte sunt de îndreptat şi de făcut în această ţară, mă minunez de curajul politicienilor de a se înghesui să ne facă bine sau poate tocmai de aceea se înghesuie, ca să strângă averi imense pentru a scăpa de ameninţarea ,,pensiei”.
Dincolo de aceste consideraţii tragice se impun câteva direcţii de acţiune pentru noii aleşi. Acest lucru ar reface solidaritatea între semenii noştri, ar restabili încrederea în forţa Statului, ar da siguranţă şi optimism tinerilor, că muncesc pentru ei, că taxele lor sunt pe mâini bune şi le vor asigura bătrâneţile. Iată ce propun:
1). Tragerea la răspundere a celor care au prăduit fondul de pensii. Dacă acest lucru nu se poate, atunci se va fura în continuare, pe principiul: Ce-a mâncat lupu-i bun mâncat.
2). Refacerea fondului prin voinţă politică sau un împrumut masiv al Statului pentru constituirea, în totalitate, a fondului de pensii. În viitor, acest fond se regenerează din taxele celor activi. Ce dacă sunt mai puţini salariaţi, vor fi şi mai puţine pensii, iar speranţa de viaţă este tot mai mică.
În aceste condiţii administratorul fondului de pensii ar putea să-l gestioneze profitabil, poate face investiţii pe termen lung, din acest fond. Taxele care se adună pe segmentul de populaţie de 20-30 de ani, pot fi investite pe 40-30 de ani, când vine scadenţa, capitalul respectiv aducând profituri importante în visteria fondului, permiţând obţinerea banilor pentru administrare şi chiar pentru măririle pensiilor.
Împrumuturile anuale sau alocarea, pe 1 an, de bani din buget, pentru pensii, sunt cârpeli care nu fac decât să mărească taxele şi să creeze o permanentă dihonie naţională între generaţii.
Îndemnul pe care Statul îl face tinerilor să se orienteze către fondurile private de pensii măreşte nesiguranţa acestora, fiind un non sens. Fondul de pensii actual este un fond particular, administrat de Stat, iar Statul nu se poate deroba de această sarcină pentru că asta înseamnă disoluţia lui şi a naţiunii.
Aşa că, iată ce sarcini trebuie să-şi asume cei ce vor fi aleşi - ordine în fondul de pensii şi nu pomeni electorale sau pensionare!
* * *
În sistemul american de pensii, la pensionare contribuabilul poate opta să primească toată suma depusă sau i se poate da decalat pe un număr de ani hotărât de el, suma rămasă la deces, putând fi revendicată de moştenitori.
Costică NEAGU