Gale ale filmului romanesc avem, filme ne mai trebuie
M-am uitat la Gală doar pentru amuzament căci desfăşurarea ei era previzibilă, toţi monştri mai mult sau mai puţin sacri ai cinematografiei romaneşti aveau să aducă mulţumiri tuturor celor care i-au ajutat în carieră şi să primească premii şi diplome. În mod evident Sergiu Nicolaescu avea să primească cele mai multe laude. Sentimentul meu vizavi de astfel de evenimente e că romanii joacă în alte ligi decat naţiunile civilizate, ba chiar că îşi fac propriile ligi. Cu toate că Romania scotea primul film de lung metraj în 1912 (Independenţa Romanie n. a.) adică fix în urmă cu un secol, cinematografia romanească este subţire rău de tot. Filmele romaneşti nu figurează în nici un top comercial sau elitist, în nicio lucrare de cinematografie universală.
Lucrurile nici nu au cum să stea altfel dacă, de exemplu, filmul “Nea Mărin Miliardar”, considerat de mulţi cea mai bună comedie romanească, este un unul mediocru şi unde doar charisma lui Amza Pelea mai salvează puţin filmul de ridicol. Atata vreme cat stindardul cinematografiei noastre este megalomanul Sergiu Nicolaescu, un regizor lispit de orice brumă de înzestrare artistică şi un actor modest ca interpretare, normal că nu figurăm printre ţările care au dat nume mari lumii filmului. Şi dacă tot nu prea suntem luaţi în seamă pe nicăieri, exceptand festivalurile europene, ne premiem singuri. Facem Gale, dăm nume de actori romani la cinematografe, avem şi propriul “walk of fame” deşi mai corect ar fi “walk of local fame”, căci e greu de crezut că avem măcar cinci actori cunoscuţi la nivel mondial. În timpul galei s-a vorbit despre eternul conflict între generaţii, cei mai în varstă dintre cineaşti spunand că e necesar ca toţi regizorii să formeze o mare familie, spre binele publicului cinefil. Aceiaşi regizori care îndemnau la unitate au mai spus că filmele sunt făcute pentru marele public şi nu pentru festivaluri, dand dovadă că cele două tabere nu se pot menaja nici măcar de ochii lumii. După ce Sergiu Nicolaescu şi-a primit premiul meritat, acesta a premiat personal pe un bun prieten: Ion Iliescu care a “jucat” acum caţiva ani în “Medalia de Onoare”. Nu ştiu cum or fi alte gale de film, dar gala UARF a premiat mediocritatea, varsta şi naţionalitatea. A fost premiat şi Mircea Daneliuc, chiar dacă nu a venit. Mi-ar fi plăcut să fie prezent şi să îşi spună părerea despre gală, dar sunt convins că nu a venit ca să nu gireze prin numele său o cumetrie cinematografică.