Muţi, da’ mulţi
Doar că bravii soldaţi, odată ajunşi acasă, încep să fie împroşcaţi cu tot felul de acuze de către cei perdanţi şi cei “neutri” (analişti politici, jurnalişti care aparţin, sau nu, celeilalte tabere). Li se zice că sunt inconştienţi, proşti, needucaţi, vânduţi pe un kil de făină şi-o pereche de gumari, că votează din răzbunare, fără să se gândească la consecinţe. Că ei sunt vinovaţi de viitoarele catastrofe care se vor abate negreşit peste ţărişoară. Despre soldaţii perdanţilor se vorbeşte şi mai rău: în plus, ei sunt şi fraieri pentru că au ales tabăra necâştigătoare. Oricare ar fi opţiunea pe care o face electoratul, tot se aud voci care-l acuză că votează... greşit. După ce că e tras de urechi, electoratul activ mai e şi studiat pe toate părţile. De ce a votat masiv pentru USL? Cum de-şi permite extravaganţa de a vota pentru partidul lui Dan Diaconescu? Ori nu mai vrea în UE? De ce-a votat presupuşi hoţi, parlamentari chiulangii, neveste şi copii de politicieni? Apoi se lansează soluţii de deşteptare a poporului votant, de aducerea lui pe calea cea dreaptă a votului “corect”. Cu alte cuvinte, cetăţenii aceia care au binevoit să-şi exercite dreptul la vot sunt blamaţi tocmai pentru că au făcut acest gest.
Dar, de fapt, câţi oameni au votat la alegerile astea? În jur de 7 milioane. Asta înseamnă că vreo 11 milioane de alegători au stat acasă, nu-i aşa? În afara câtorva glumeţi care au votat pentru Vlad Ţepeş sau Chuck Norris, aproape 60 % din electorat NU a votat. Marea majoritate a preferat să tacă - majoritatea surdo-mută care e pasionată de alegeri, dar nu se omoară după mersul la vot. De ce oare? De ce dezertează de pe câmpul de luptă? Nu din lipsa de informare. Ziarul de Vrancea, cel puţin, a prezentat toţi candidaţii din colegiile vrâncene. Pentru cei care nu votează se găsesc scuze: vremea proastă sau, dimpotrivă, prea frumoasă, zi nepotrivită, zi de meci. Nu ştiu cum de reuşesc americanii să se mobilizeze şi să voteze într-o zi de... marţi, unii stând la cozi ore în şir. Or avea altă miză? Or fi candidaţii lor mai merituoşi? Pe politicienii noştri nu pare a-i deranja prezenţa mică la vot. Ba, în unele cazuri, e chiar încurajată, dacă boicotul asigură... victoria – ca în cazul ultimului referendum.
Mai grav decât consensul cvasi-naţional reuşit de USL mi se dezinteresul crescând pentru politică. Lehamitea, dezgustul, amorţeala care ne paralizează de la o sesiune de alegeri la alta. Fatalismul şi lipsa de încredere în promisiunile de viitor luminos care ni se fac. Pentru că una votăm şi, de cele mai multe ori, alta iese din urne – după redistribuire, coane Fănică. Politicienii nostri, cum se văd cu mandatul în buzunar, ne întorc spatele şi-şi văd de ale lor. Ei fac legile care le permit să se înmulţească sub cupola Parlamentului, deşi sunt aleşi cu din ce în ce mai puţine voturi. Ei sunt astăzi în număr de aproape 600, deşi poporul a cerut, prin referendum, doar 300. De ce nu se-nghesuie lumea să-i voteze, să le legitimeze puterea, iată un serios motiv de reflecţie pentru ei. Şi să nu uite că mulţi pun ştampila pe numele lor pentru a nu-i vota pe ceilalţi. Asta înseamnă că politicienii noştri reprezintă, în realitate, mai puţini alegători decât se arată în scripte. Aceasta mi se pare concluzia ultimului scrutin: un NU adresat clasei politice în totalitate. Cei mai mulţi şi tăcuţi nu-l vor, dragi politicieni, pe niciunul dintre domniile voastre. Nu îi interesează oferta dumneavoastră. Un NU cu atât mai răsunător, cu cât lipsesc mai multe voturi din urne. Iar cei care nu îl aud ar fi bine să înveţe limbajul semnelor.
Aida Baumler publica si pe blogul calimara-cu-cerneala.blogspot.com