Cristian Dumitrescu: arogant, plin de sine, demagog. Politician!
Îmi închid caietul în care îmi notasem declaraţia edilului comunei şi dau să plec. N-apuc să fac un pas că şi aud o voce. “Mie nu îmi iei nicio declaraţie?”… Sunt puţin contrariat şi îmi permit să întreb. “Cine sunteţi dumneavostră?” Eram de puţină vreme în presă şi nu ştiam prea multe figuri de politicieni. “Cum adică cine sunt eu? Sunt deputatul Cristian Dumitrescu, nu ţi s-a zis?”. Imediat realizez că am în faţă un făuritor al viitorului ţării şi că e bine să notez ce zice, nu de alta, dar era păcat ca informaţiile preţioase deţinute de Dumitrescu să nu ajungă la cat mai multă lume. Redeschid carneţelul şi încep să scriu ocazie cu care constat că mai util mi-ar fi fost un papirus căci Dumitrescu, obişnuit probabil din Parlament, avea multe cuvinte la el. Atat de multe încat dacă le-aş fi scris pe toate ar fi ieşit un articol despre parlamentar şi nu despre tradiţia negrileşteană. E de prisos să spun că declaraţia era una spontană-pregătită de acasă. De atunci am rămas cu impresia că Dumitrescu este tipul clasic de politician postdecembrist. Plin de sine, arogant, demagog şi căruia îi place să epateze cu orice ocazie. N-aş vrea să o omit pe distinsa sa soţie Corina Dumitrescu care nu a mai reuşit să devină ministrul Educaţiei, probabil de cinstită ce era.
Nici despre alţi candidaţi la parlamentare nu am o părere prea bună şi nici nu văd de ce aş avea. Unul este cercetat pentru trafic de influenţă, despre altul umblă vorba că este foarte pasioant de “cărţi” investind sume foarte mari în ele. Un altul, bun creştin de fel, şi-a trimis soţia într-o vacanţă peste hotare, nu singură, ci cu şeful lui de partid (prietenii ştiu de ce!) Cei care candidează din partea OTV se adresează exact publicului care gustă scursurile mediatice ale lui Diaconescu şi au intrat într-un asemenea partid pentru că nicio altă formaţiune nu i-ar (mai) fi primit. Ştiu că mie nimic nu îmi convine, dar cand de exemplu, Partidul Naţional Liberal ajunge să fie girat de Marian Oprişan îţi dai seama că trambiţatul partid istoric, cel puţin la noi în judeţ, nu este altceva decat un partid de oportunişti. Eu unul nu am uitat cum Săpunaru era făcut în mod public cu ou şi cu oţet de Oprişan, iar acum îşi dau mana prieteneşte. Interesul naţional invocat de politicieni este praf în ochi pentru creduli. Încă destul de mulţi.