(R)evoluţia oamenilor mici
Unii se înflăcărează şi afirmă sus şi tare că ar trebui să protestăm, să ieşim în stradă, să mai facem o revoluţie, să le arătăm noi cine suntem. Alţii susţin că ar trebui să vină regele sau un om bun, cinstit şi corect să ne conducă, un neamţ (oare de ce nu un roman?!), numai să ne arate cineva drumul... Dar cei mai mulţi ridică neputincioşi din umeri şi spun: Ce să facem noi? Suntem prea mici...
Om fi „mici” dar nu atat de mici încat să ni se scuze unele comportamente sau atitudini. Sigur cunoaşteţi persoane care primesc subvenţie la căldură deşi doar pe hartie au nevoie... Sigur fiecare cunoaşte persoane cu un venit peste medie, dar care iau pe reţete compensate fictive şerveţele, pastă de dinţi, aspirine şi paracetamol, antibiotic ca „să fie în casă”. Sigur cunoaşteţi tineri ce merg în staţiune pe bilete de pensionari; asistaţi social care nu vor să muncească pe motiv că au panariţiu; tineri care refuză locuri de muncă pentru că nu vor să se trezească de la 6 pentru un salariu de 800 lei şi exemplele pot continua. Sigur, îmi veţi spune că nivelul veniturilor, societatea, mentalitatea, oricum factori externi ne determină să facem asta. Poate da, poate nu... În unele cazuri este o necesitate, în altele e doar o scuză a unui comportament. Oricum ar fi, în acest mod întreţinem un cerc vicios.
„Avem conducătorii pe care îi merităm” nu este un eufemism este o realitate. Cei pe care îi ridicăm la varf, pe care îi votăm, deci cu care rezonăm, sunt de fapt proiecţiile noastre, sunt oameni pe care îi admirăm, apreciem, aprobăm... în ultimă instanţă, se pare că împărtăşim valori comune.
Pană cand o să ridicăm neputincioşi din umeri? Pană cand ne vom asuma partea de vină, contribuţia la acest haos general.
De unde pornim schimbarea? “Fii tu schimbarea pe care o doreşti în lume” spunea Mahatma Gandhi. Personal consider că miracolul revenirii societăţii constă în educaţie. Şi cand spun educaţie mă gandesc în primul rand la cei „7 ani de-acasă”. Ne scuzăm că le acordăm puţin timp copiilor pentru că suntem nevoiţi să muncim... S-a muncit în fiecare epocă! Noi suntem singurii în măsură să găsim soluţiile pentru a acorda timp şi copiilor noştri, timp de calitate, timp petrecut efectiv împreună în care să facem predarea listei de valori necesare în viaţă, pentru o existenţă de calitate a lor şi a celor din jurul lor. Să îi învăţăm ce înseamnă RESPECTUL! Faţă de ei înşişi, în primul rand! Dar şi faţă de semeni şi faţă de legi şi faţă de muncă şi faţă de bunul comun. Lăsaţi singuri în faţa TV-ului sau în faţa calculatorului, fără să îi ajute cineva să filtreze sau să integreze informaţiile primite, rezultatele nu vor fi cele dorite, societatea se va degrada din ce în ce mai mult.
„Miracolul” pe care îl aşteptăm va veni în timp, în urma unui efort constant, susţinut, din partea a cat mai mulţi dintre noi.
Aşteptăm pe forumul Ziarului de Vrancea soluţiile dvs.
Dana Chiorescu este coordonatorul paginii de Jurnalism Cetăţenesc de la Ziarul de Vrancea.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
De același autor
(Update) Alertă amenințare cu bombă în Piața Unirii din Focșani. Polițiștii spun că a fost vorba de o alarmă falsă
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 7
Adaugă comentariu
Anca, acum 3463 zile, 12 ore, 58 minute, 5 secunde
Ulise Grosu, acum 3471 zile, 13 ore, 55 minute, 30 secunde
, acum 3471 zile, 18 ore, 45 minute, 41 secunde
XXL, acum 3473 zile, 6 ore, 8 minute, 38 secunde
Gherghisanul, acum 3473 zile, 14 ore, 13 minute, 50 secunde
, acum 3473 zile, 14 ore, 47 minute, 18 secunde
danb, acum 3474 zile, 2 ore, 55 minute, 6 secunde 
