Fustele doamnei Merkel
Exprimarea e extraordinar de inadecvată şi arată perfect cum a reuşit USL să facă din Traian Băsescu, un lider înghiţit strâmb în Europa, unde nu a fost niciodată perceput ca de-al lor, o opţiune aşa de dezirabilă prin comparaţie. De asta parlamentarii români, ca şi intelectualii români, ar trebui să ia lecţii de maniere politice corecte, de ce poţi să spui şi ce nu poţi nici măcar să gândeşti.
Las la o parte fondul problemei. Curtea Constituţională şi-a arătat ignoranţa în materie europeană cînd a decis să preşedintele şi nu premierul ne reprezintă la Bruxelles. Preşedintele nu ne poate reprezenta pentru că temele de acolo sînt în majoritate teme care afectează guvernarea internă, şi asupra cărora numai majoritatea parlamentară poate hotărî, deci unicul fel de a nu avea un conflict permanent constituţional este ca să dai reprezentarea cui are şi decizia. Al doilea fel, cel de a da reprezentantului un mandat clar al decidentului (ce vrea să facă Antonescu acum, adică să strangă camerele reunite să îi spună lui Băsescu ce să spună la Bruxelles) este evident cel puţin nepractic. Am fost de această părere încă dinainte să existe această majoritate parlamentară.
Dar nu contează asta acum. Ce contează este cum spui ceva. Germania nu e a dnei Merkel şi e o insultă grosolană să pui semnul egal între ele. Orice cancelar ar avea aceeaşi poziţie şi trebuie respectat de două ori, pentru ţara sa, al cărei buget duce Europa asta în spate (nu e vina lor că noi nu reuşim să cheltuim banii pe care ni-i dau) şi pentru propria persoană, şi dna Merkel e politicianul cel mai respectabil din lume la ora asta. O femeie din Germania de Est care a ajuns la acest nivel ar trebui să fie un exemplu de manual pentru cum să creşti tinerii lideri. Mai ales din partea Noricăi Nicolai, o femeie, expresia cu fusta e de necrezut. Ce treabă are fusta? De ce o asemenea referinţă vulgară, care aduce în discuţie şi genul, şi sexul, elemente cu totul irelevante pentru fondul discuţiei. Cum să iei în serios o ţară ai cărei reprezentanţi europeni se exprimă aşa? Mai ales că aceeaşi idee se putea exprima cu totul altfel: desigur, dacă nu vrei prin asta să mobilizezi lumea la Amărîţii din vale contra lui Băsescu, asistatul dnei Merkel. Dar chiar dacă asta urmăreşti, sînt limite, şi asta e o limită. E mai mult decît o grosolănie, e o greşeală să permiţi unui asemenea limbaj să ne reprezinte în politica europeană atunci cînd deja nu ştiu ce armată de protocol va trebui USL să îşi dreagă punţile europene după alegeri.
M-a întrebat recent un profesor la Oxford care vrea să promoveze mai mult Europa de Sud-Est dacă îl cunosc pe ministrul nostru de Externe şi ar fi demn de invitat. Ce era să spun? Îl cunosc, sigur, e unul care a spus cînd era purtător de cuvînt că Băsescu a ajuns preşedinte ascunzîndu-se sub fusta mea! Bineînţeles că nu am spus aşa ceva, nu spun niciodată lucruri de acest gen că fac o impresie catastrofală, dar staţi liniştiţi că de la stadiile preliminare, revista presei făcută de ambasadă despre personaj chestia asta, şi altele, vor ieşi la iveală. Că nu poţi să ascunzi în străinătate care e de fapt nivelul nostru. Cum Dumnezeu să iei în serios o asemenea ţară?
Alina Mungiu-Pippidi este unul dintre cei mai importanţi politologi români, având ca domenii de expertiză politicile publice şi democratizarea. Ea conduce catedra de Studii de Democratizare la Hertie School of Governance din Berlin şi este initiatoarea portalului www.romaniacurata.ro, al Societatii Academice din Romania.