Mergem la vot?
În afara membrilor militanţi ai partidelor, puţini sunt aceia care îşi mai asumă votul pentru partidul aflat la putere după doi-trei ani. Apare o anumită jenă a alegătorului determinată de avalanşa de porcării, gogomănii şi alte „fapte de vitejie”, pe care orice putere se grăbeşte parcă să le facă imediat ce se instalează. Cetăţeanului care a votat cu puterea abia instalată i se lasă, de obicei, puţin timp până să treacă de la bucuria că au câştigat „ai lui” la tristeţea şi ruşinea de a fi votat „neinspirat”.
Alegerile din 9 decembrie 2012 vin în urma unei perioade de patru ani în care am constatat că Parlamentul este în mod justificat prima instituţie în topul neîncrederii românilor. Am văzut că oricine se poate alia cu oricine pentru a ajunge la guvernare, că se pot inventa partide parlamentare peste noapte pentru a forma majorităţi, că numeroşi parlamentari sunt infractori, că cel puţin un sfert dintre parlamentari sunt „traseişti” care şi-au schimbat partidul de două, trei sau patru ori, că Parlamentul poate supune la vot respectarea unor hotărâri judecătoreşti, că poţi să arunci astăzi cu noroi în adversarul politic, iar mâine sa îl îmbrăţişezi numai pentru că a trecut în tabăra ta etc. Am văzut atât de multe încât întrebarea privind rostul votului are o justificare extrem de solidă. Nu cumva suntem luaţi de proşti de diferitele găşti din arena politică? Nu cumva deranjul până la secţia de votare e unul din care nu am cum să câştig ceva? De ce să pun umărul la desfăşurarea unui circ de prost gust?
Răspunsul la aceste întrebări este unul banal: nu există altă variantă în afara votului democratic, chiar dacă există indicii că votul se poate fura. Chiar dacă la vot s-ar prezenta numai candidaţii, alegerile ar fi considerate valabile, iar politicienii nu ar avea nici o jenă se ne conducă sau să ne reprezinte. De asemenea, nu există altă variantă în afara instituţiei Parlamentului decât dictatura. Oricât de mult am detesta Parlamentul aşa cum arată el acum, trebuie să acceptăm faptul că fără el ne-ar fi mult mai rău. Singurul lucru folositor pe care putem să îl facem este să încercăm să votăm cu luciditate: să nu încercăm să găsim îngeri acolo unde nu au ce căuta şi să nu ne lăsăm orbiţi de ură în momentul votului. Alegerea de a nu alege este legitimă şi democratică dar nu are, propriu-zis, nicio finalitate practică.
Florin Roşu este profesor la Liceul Pedagogic "Spiru Haret" Focşani, lucrează ca formator în diverse programe dedicate cadrelor didactice şi activează în cadrul Asociaţiei Pro Democraţia.