Bacalaureatul poporului
Un exemplu în acest sens este examenul de bacalaureat, care, în ultimii doi ani, a căpătat o anumită seriozitate, prin simplul fapt de a se desfăşura cinstit. Dincolo de inflamarea presei, care a găsit un subiect grozav în rata de promovare la bacalaureat, cu toţii au înţeles că lucrurile pot să meargă într-o direcţie bună, cel puţin în privinţa unor aspecte ale sistemului, aspecte care nu necesită nici măcar schimbări fundamentale de ordin legislativ. O dată cu schimbarea guvernului însă, tăvălugul contestatar a ceea ce au realizat vechii guvernanţi nu a putut lăsa neatins bacalaureatul, astfel încât a fost inventat bacalaureatul profesional.
Ce reprezintă bacalaureatul profesional? Discursul iniţiatorilor sună cam aşa: este o oportunitate pentru elevii care nu doresc să meargă la facultate, dar vor să-şi finalizeze studiile pentru ca, mai apoi, să intre pe piaţa muncii; patronii cer diploma de bacalaureat, fără ea nu acceptă să angajeze; aceşti elevi au trecut prin mulţi ani de şcoală, iar societatea le taie aripile; un astfel de bacalaureat există şi în alte ţări, aşadar este legitim.
Astfel de argumente par, la prima vedere, de bun simţ, însă la o cercetare atentă nu cred că pot să rămână în picioare. În primul rând, angajarea cuiva în sectorul privat nu poate fi, raţional vorbind, condiţionată de existenţa unei hârtii, oricât de frumoasă ar fi aceasta; îmi place să cred că oamenii care vor să facă profit sunt interesaţi de competenţele concrete ale angajaţilor, nu de hârtii frumos colorate, cu antetul Ministerului Educaţiei; în ceea ce priveşte angajarea în sectorul de stat, lucrurile s-ar rezolva mai elegant dacă s-ar elimina criteriul diplomei de bacalaureat pentru angajarea unui fochist, de exemplu. În al doilea rând, elevii care ajung la vârsta bacalaureatului (18-20 de ani) se confruntă cu un examen al maturităţii intelectuale şi al responsabilităţii, iar a le plânge de milă şi a-i ajuta să creadă că lumea în care intră ca adulţi este una în care răzbeşti, indiferent că ai muncit/învăţat sau nu, înseamnă să apelăm la o şmecherie, care o să producă numai dezavantaje, atât pentru ei, cât şi pentru societate. În al treilea rând, dacă o formă de bacalaureat profesional există şi în alte sisteme de învăţământ, trebuie spus că în majoritatea cazurilor, dacă nu chiar peste tot, acesta oferă dreptul de a merge în învăţământul superior. Un bacalaureat fără dreptul de a urma o formă de învăţământ superior este un surogat populist, util doar pentru a obloji, dar nu a vindeca amorul propriu al unui domn Goe generic.
Foarte probabil, bacalaureatul profesional nu va reuşi decât să complice inutil viaţa elevilor, părinţilor şi profesorilor. Nu se pot încheia aceste rânduri decât cu reproducerea aproximativă a unei anecdote, care cred că are o mare legătură cu bacul profesional: „Când Dumnezeu a împărţit inteligenţa s-au prezentat toate categoriile profesionale şi fiecare a primit mai mult sau mai puţin. La sfârşit au ajuns şi (...), iar Dumnezeu le-a spus ca s-a terminat. Atunci au început să-l roage, să insiste că nu se poate, trebuie să mai fie, să mai caute... Dacă au văzut că nu obţin nimic, la sfârşit i-au spus: Dă-ne, Doamne, măcar o adeverinţă.”
Florin ROŞU
Florin Roşu, invitatul ediţiei de astăzi, este profesor la Liceul Pedagogic "Spiru Haret" Focşani, lucrează ca formator în diverse programe dedicate cadrelor didactice şi activează în cadrul Asociaţiei Pro Democraţia.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 4
Adaugă comentariu
Nicu Panaitescu, acum 4195 zile, 14 ore, 48 minute, 47 secunde
Florin Rosu, acum 4195 zile, 21 ore, 59 minute, 36 secunde
Aida Baumler, acum 4196 zile, 4 minute
I.D. Marius, acum 4196 zile, 59 minute, 40 secunde 
