Ce s-a ales de vechii activişti de partid? O duc bine merci!
Mai puţin ştiuţi sunt foştii activişti de partid care odată cu schimbarea regimului comunist au îmbrăcat în funcţie de interese şi posibilităţi diverse haine. Cei avizi de putere e limpede că au intrat în politică, cei pentru care banul reprezintă zeul suprem s-au făcut afacerişti. Cei care au vrut statut social s-au făcut directori, şefi de instituţii în vreme ce unii, care trăiesc sentimente profunde cand îşi văd numele scris pe cărţulii, s-au făcut scriitori sau după caz monografişti. Aproape toţi activiştii sunt vanitoşi şi cei mai mulţi suferă de boala limbuţiei, boală căpătată încă de pe vremea răposatului. Indiferent că e vorba de o lansare de carte, de o dezvelire de bust, de un omagiu adus unei personalităţi locale ori naţionale etc foştii activiştii sunt nelipsiţi din lumina reflectoarelor. N-o să îi numesc aici, lista fiind destul de lungă. Totuşi, în cazul în care nu ştiţi despre cine e vorba vă dau cateva coordonate. Mai toţi sunt trecuţi de 60 de ani şi arestează microfonul pe la evenimentele la care participă.
Nu contează că la dezvelirea bustului lui cutare sunt invitaţi patru cetăţeni să spună cate ceva despre cel imortalizat în bronz sau piatră. Dacă i se dă cuvantul activistului acesta uită că mai sunt şi alţii care vor să zică două vorbe. Dacă nu i se dă, şi-l ia singur. Ca să se facă remarcat e musai să ridice tonul, nimeni nu îşi va permite să îl tragă de manecă. Fiind fost activist de partid, e de la sine înţeles că are o varstă ... venerabilă. Cei care nu dădeau doi bani pe religie înainte 1990 brusc au învăţat semnul crucii pe care îl şi fac ostentativ. Cei care proslăveau valorile socialismului au fost primii care au spus focşănenilor ce bună este democraţia. Ceea ce deranjează poate cel mai mult este că niciodată, niciun activist vrancean nu a ieşit public după căderea comunismului să spună că “am fost un fraier”, “am fost un ticălos”, “n-am avut încotro”. Pur şi simplu s-au făcut că plouă.
Şi în fond de ce şi-ar fi cerut iertare, de ce ar fi făcut un gest simbolic dacă toţi au avut facilităţi de pe urma servilismului faţă de Putere?
Mult dorita lustraţie, care nu s-a făcut niciodată, era gandită doar pentru clasa politică, însă flagelul roşu a pervertit toate domeniile, inclusiv cultura. Astăzi, dacă îi cerni bine pe aşa zişii oameni de cultură vranceni nu cred că mai rămai cu jumătate. Consider că o societate sănătoasă moral şi spiritual nu se poate clădi avand drept temelie oameni cu un trecut întinat. În mod sigur unii dintre activşti se vor prevala de varsta lor destul de înaintată spunand că nu am respect pentru senectute, doar că nu şi-au găsit persoana potrivită pentru acest şiretlic. Cand ai fost o lichea şi ai profitat de o conjuctură să îţi îngropi trecutul în loc să încerci să ţi-l speli nu meriţi respect. Poţi să ai tu 70-80 de ani sau chiar mai mult, tot un activist de partid rămai. Indiferent cate cărţi scrii, ce funcţii deţii, caţi bani produci rămai un mare zero în ceea ce priveşte caracterul.