“Aşteptându-l pe Godot “
În această “lungă vară fierbinte” în care s-a făcut ”mult zgomot pentru nimic”, replica finală a CCR a fost cea anticipată într-o cronică recentă: ”Ipse dixit!” Restul e tăcere. A venit vremea să ne întoarcem la oile noastre ,câte or mai fi rămas , şi să facem un altfel de recensământ, numărându-i sumar pe aceia care îl aşteaptă pe Godot, un personaj -simbol din celebra piesă a lui Samuel Beckett, cu un absurd de care suntem îndrăgostiţi în Romania. Parabola dramaturgului irlandez şochează prin simplitatea întâmplărilor. Pe un drum de ţară, personajele aşteaptă un personaj straniu, numit Godot, ca pe un unic salvator. Iată un fragment care poate oferi un model de acceptare a destinului: ”Dar să nu mai vorbim de rău epoca. Ea nu e deloc mai nenorocită decât cea dinaintea ei. Şi nici de bine să n-o vorbim. Să nu mai vorbim deloc.” Cine în ţara noastră,” fostă de glorii”, îl aşteaptă pe acest Godot în viziunea unora echivalând chiar cu un Dumnezeu? Ei bine, mulţi români speră că, poate, totuşi, mai este ceva de făcut. Îl aşteaptă ţăranul care îşi plânge truda neputincios în faţa lăcomiei şi indiferenţei politicienilor; îl aşteaptă bolnavii din spitalele fără medicamente şi medici; îl aşteaptă tinerii fără nicio perspectivă, în ciuda unei calificări profesionale; îl aşteaptă mamele sleite de muncă pentru a câştiga un bănuţ pentru copiii lor; îl aşteaptă oamenii de cultură care asistă zilnic la anularea valorilor naţionale; îl aşteaptă bătrânii rămaşi singuri, fiindcă feciorii au plecat în ţări străine ca să adune un ban, lăsându-şi fiii şi fiicele departe de afecţiunea părintească; îl aşteptăm toţi românii mai sperând încă să ne recâştigăm demnitatea naţională într-o vreme în care se aude tot mai rar “Hora unirii”! În această vreme de dezamăgire naţională poate, totuşi, mai este ceva de făcut!
Vasile LEFTER