Abuzul de agenturi!!!
Aici mă refer la cei care pun semnul de egalitate între comunism şi comunişti, la cei care vorbesc despre comunism din auzite, fie şi din poveştile părinţilor, prietenilor, cunoscuţilor.
Doar cei care au trăit acele vremuri pot vorbi despre hidoşenia acelor timpuri, doar cei care au trăit atunci pot face diferenţa între comunism şi comunişti.
Fac această afirmaţie, deoarece în entuziasmul acelor timpuri am uitat care sunt şi unde sunt adevăraţii noştri duşmani. Adevăraţii călăi s-au amestecat printre noi şi au început să arate cu degetul în dreapta şi-n stânga, iar noi n-am mai putut face diferenţa între prieteni şi duşmani, între comunism şi comunişti. Dovada cea mai ,,convingătoare” este şi astăzi, apelativul scrâşnit ca înjurătură, jignire şi etichetă - comunistule! Eşti ,,comunist” când îţi spui părerea, când inviţi la corectitudine, când eşti patriot, când lupţi pentru drepturile tale şi ceri respectul semenilor.
Şi iată că ne-am trezit într-un balamuc total în care am început să ne acuzăm unii pe alţii, în care nu s-a mai înţeles om cu om, frate cu frate, deşi până cu o zi înainte rezistam împreună agresiunii nenorocirilor şi abuzurilor puterii. Evident că acest balamuc se poate urmări chiar în evoluţia lozincilor de atunci: Jos Ceauşescu! Jos comunismul! Jos comuniştii! P. C. R. devenise un partid de mase din care făceau parte şi părinţii, şi fraţii, şi prietenii noştri. Ba, orbiţi de furie, agresam chiar limba română, scriind numele dictatorului cu literă mică, ocolind cuvântul ,,tovarăş”, ca şi cum putem fi ,,domni de drum” sau ,,domni de muncă”, ca să nu mai vorbim de faptul că patrie, patriotism, culoarea roşie etc., deveniseră cuvinte indezirabile.
În tot acest timp unii secretari de partid sau activişti din linia a doua au intrat în afaceri pe banii agonisiţi în timpul comuniştilor, şi-au ,,lustruit” numele, ba şi-au ,,procurat” chiar certificate de,,revoluţionari” - o sinecură pe bani publici şi alte beneficii pentru lupta lui în slujba poporului român.
Acestea ar fi câteva reflecţii pe care le tot rostesc în gând sau le spun cui vrea să asculte.
Zilele acestea mi s-a deschis o altă ,,rană” lăsată de timpurile acelea şi anume faptul că Revoluţia din 1989 a fost o ,,lovitură de stat”. De ce rană? Pentru că i se nega poporului român puterea şi forţa proprie de a-şi arunca jugul pe care i-l pusese comunismul vreme de peste 50 de ani, adică i se nega ,,mămăligii” - poporului român -, forţa şi dreptul de a-şi lua soarta în propriile mâini.
Mai mult decât atât, luminatele minţi ,,europene” de ieri şi de astăzi s-au amuzat foarte mult de replica lui Ceauşescu - ,,Agenturili străini!” - care condamna ,,complotul extern” pentru căderea lui, deoarece poporul român îl ,,iubea”.
Astăzi motivul agenturilor revine dureros şi cu brutalitate în viaţa şi în istoria noastră. Poporul se pronunţă într-o direcţie, iar agenturili: se îngrijorează, sunt preocupate, cheamă la ordin, dau teme pentru acasă, impun reguli, poruncesc poporului român încotro să pornească, îi poruncesc pe cine să-şi pună în frunte.
Astăzi cel decăzut din drepturi este însuşi poporul român, căruia i se neagă dreptul de a opta. Astăzi opţiunile poporului se îngrădesc prin tot felul de chichiţe avocăţeşti şi diplomatice, prin ameninţări mascate prin cuvinte ,,diplomatice”, prin derută şi mai ales prin arta discordiei: ,,Divide et impera”, prin punerea poporului în stare de război cu oamenii politici, prin negarea dreptului şi a discernământului nostru.
Când am auzit de ,,măreţia dreptului”, am crezul că este vorba de ,,litera şi spiritul legii”, acea măreţie a legii de a putea să decidă în favoarea poporului, demos - cratos, de a da poporului dreptul să-şi hotărască destinul propriu.
Dacă în 1989, agenturili voiau căderea dictatorului şi ,,eliberarea” poporului, astăzi ,,agenturili” au alte interese, evident că şi noi avem alte interese: ciuruim şi învingem poporul român.
Doamne, ocroteşte-i pe români! De cine? De ei înşişi...
Prof.Costica Neagu