Focşaniul meu drag
Un oraş candva cochet s-a transformat în ultimele decenii într-o urbe impersonală, în care blocurile de 3-10 etaje au luat locul edificiilor publice de odinioară şi a magazinelor cu etaj sau fără de pe Strada Mare a Unirii. Banca Economia ulterior Şcoala de Muzică, Biserica Domnească, Banca Focşani ulterior Restaurant Vrancioaia, sediul vechii bănci Plaineşti sunt doar cateva dintre cele mai reprezentative clădiri cu tradiţie şi istorie care au fost demolate de un regim ignorant, care a văduvit oraşul de farmec. La toate ticăloşiile făcute de comunişti, plus cele făcute de autorităţile postdecembriste, se mai adaugă şi lipsa de bun gust a celor care şi-au făcut case prin Focşani de la Revoluţie încoace. Multe dintre ele sunt nişte nişte kitsch-uri absolute care contribuie din plin la uraţirea oraşului. Am spus aceste lucruri de nenumărate ori, fapt pentru care am fost acuzat că nu îmi iubesc oraşul. Ba tocmai că îl iubesc şi vreau mai mult de la el, pentru că mi se pare că din multe puncte de vedere acesta nu numai că nu a stat pe loc, dar a involuat şi aici vorbesc şi de calitatea umană a celor care îl populează. Focşaniul nu este mai urat deoarece lumea crapă seminţe pe bulevard, scuipă pe stradă sau aruncă diverse ambalaje pe jos, cum deseori aud. Aceste aspecte îl fac doar mai puţin civilizat şi mai murdar, în nici un caz mai urat. Urat este pentru că e plin de blocuri ţigăneşte vopsite şi cu acoperişuri ca de grajd. Urat este pentru că aşa zisele vile construite în ultimii 20 de ani nu se pot compara în veci cu imobilele dispărute pentru totdeauna, care au fost în Focşani. Şi urat este că o mulţime de imobile publice sau particulare cu o arhitectură plăcută ochiului au fost înlocuite cu groteştele blocuri. Tot ce este mai frumos în Focşaniul zilelor noastre este construit înainte de anii 1950 şi asta ar trebui să dea de gandit celor care promovează oraşul actual. Pot înţelege că te simţi ataşat de oraşul în care ai crescut sau în care trăieşti, dar asta nu înseamnă că trebuie să îl supraevaluezi doar pentru că e al tău. Atitudinea asta e ca la fotbal, ca atunci cand ţii cu o echipă doar pentru că e din oraşul tău, nicidecum pentru că este valoroasă. În fine, între Focşaniul de altădată şi cel actual balanţa atarnă net în favoarea primului.