Marian Oprişan, satrapul Focşaniului
Nu îmi venea să cred că în spaţiul public, mai precis în Piaţa Unirii rula pe o plasmă mare Antena 3 ai căror realizatori discutau de mama focului că Traian Băsescu fusese învins. Faptul că politica editorială a postului este pe placul lui Oprişan a fost un motiv suficient ca toată lumea din piaţă să se uite la respectivul canal. Focşaniul este moşia baronului, iar acesta, în toată mărinimia lui, i-a primit pe focşăneni să se uite la televizor. Sunt atat de supărat pentru că tot citind despre istoria Focşaniului consider că oraşul nostru a dat înapoi ca nivel de civilizaţie şi că pleava societăţii a ajuns în funcţii cheie imediat după căderea comunismului. Îl găsesc pe Marian Oprişan unul dintre cele mai elocvente exemple al imposturii postdecembriste şi un nume important al ciumei roşii. Cu un trecut plin de fapte cel puţin imorale, dar care în lipsă de dovezi palpabile nu pot fi numite concret, Oprişan a rămas totuşi cu un nickname: portofel. Ascensiunea acestuia începand cu 1990 îţi dă fiori reci pe şira spinării. S-a înconjurat de o armată de lingăi cărora le-a dat case, funcţii, bani şi alte cele. Şi-a tras ziar în care nu trece o zi fără să nu fie periat şi cu care manipulează şi spală pe creier mii de vranceni. Se pupă cu toate babele şi toţi moşii cand sunt camerele de luat vederi pe el, însă nici măcar nu salută simplii cetăţeni atunci cand presa nu-i prin zonă. A făcut o tradiţie din parangheliile roşii, una dintre ele fiind Festivalul Berii în condiţiile în care Focşaniul nu are nicio fabrică de bere. De cate ori e nevoie să pozeze în bunul creştin trage o cruce şi umblă cu o icoană în mană, el neavand niciun Dumnezeu. A adunat avere în 20 de ani cat cei mai mulţi dintre noi nici măcar nu visează să strangă într-o viaţă. Nu în ultimul rand Oprişan îşi doreşte de multă vreme să ajungă ministru, haina de preşedinte de CJ nu-l mai încape. Cine ştie, poate ajunge pană acolo. Dacă are un oraş la degetul mic de ce nu ar avea şi ţara? În ceea ce priveşte referendumul nu mă bucur neapărat că nu a fost demis Băsescu, ci mai curand pentru că ciuma roşie a fost înfrantă. PSD-ul, ca principal partid în USL, este cel mai nociv partid politic postdecembrist sau cel puţin aşa cred eu. Şi nu sunt singurul.