Opinii

Radicalizarea electoratului, cheia succesului în alegeri?

Se vorbeşte foarte mult în ultima vreme despre maturizarea democraţiei romaneşti şi, prin urmare, electoratul este în măsură să taie nodul gordian al actualei crize politice prin opţiunea sa. Ca membru al generaţiei contemporane eu mă întreb ce face acest electorat de închide ochii atat de repede şi de complet la opiniile celeilalte părţi, oricare ar fi aceasta la un moment dat. Ce ne face pe noi toţi să tratăm competiţia politică asemenea uneia sportive?

De ideologie nici nu poate fi vorba, căci atat partidele de dreapta, cat şi cele de stanga par mai curand să alterneze între a curta electoratul pe termen scurt cu promisiuni şi măsuri adesea nesustenabile şi a aplica măsuri foarte dure, de austeritate, atunci cand ajung la fundul sacului. Mai mult, alianţele politice se fac în funcţie de conjunctură şi de rezultate în alegeri. Într-un fel, nici nu cred că mai gandim în termeni de „cei buni” şi „cei răi” ci mai degrabă de „ai noştri” şi „ai lor”, agăţandu-ne de o decizie pe o anumită chestiune şi pictand în alb şi negru, după nevoie, pe cei ce stau de o parte şi de cealaltă a baricadei.
 În acest proces îşi are originea, în opinia mea, radicalizarea electoratului romanesc. Tocmai pentru că, urmand exemplul nenumăraţilor oameni politici, suntem dispuşi să sărim dintr-o barcă în alta în orice moment, substituim prin violenţa simbolică şi conceptuală convingerea reală. Jocul politic a devenit pentru noi un joc cu adevărat, iar scena publică o arenă de gladiatori.
Nu mai ştim să mai facem compromisuri politice, pentru că cele pe care le fac partidele sunt mereu ferite, aproape reflexiv, de ochi noştri. Astfel, suntem nevoiţi să umblăm, nedumeriţi, prin spaţiul public, urmărind chestiunile care ne interesează pe fiecare dintre noi, într-o manieră demnă de cetăţeanul turmentat. Mulţii dintre noi nu aleg să facă asta, ci stau mai degrabă pe margine, decişi fiind că politica nu-i de ei. Cei ce au rămas încearcă parcă să compenseze această absenţă prin volumul doleanţelor lor.
Pană acum rezultă că opţiunile politice ale romanilor nu sunt prea coerente, de lungă durată sau nuanţate. „Ce dacă?” ne putem întreba. Romania este democraţie doar de o generaţie şi în temeni istorici asta este destul de puţin. Se va perfecţiona cu timpul.
 Mai este însă o problemă: dacă suntem gata să susţinem un discurs, oricat de extrem, pentru a ne urmări interesele, atunci însăşi democraţia este în pericol de erodare, căci ea se bazează nu doar pe competiţie ci şi pe compromis, iar structurile acesteia, structurile statului de drept, sunt concepute să apere pluralitatea opiniilor şi domnia legii.
 În efect, eu cred că ar trebui să ne amintim că există limite cu atat mai stringente pentru că sunt auto-impuse ale voinţei politice, ale partidelor şi chiar a cetăţenilor. Respectarea acelor valori înscrise în Constituţie, ce este mai presus de interesele de moment, urmăreşte interesele întregii societăţi de a se putea exprima liber mai departe.
Am încercat mai sus să menţin acest articol în afara contextului crizei politice actuale. Totuşi aş dori să sfarşesc cu un îndem: să votăm pe 29 iulie nu cu interesul sau cu simpatiile sau antipatiile politice, ci pe fondul problemei, anume respectarea sau nu, în opinia fiecăruia dintre noi a Constituţiei de către preşedintele Băsescu şi respectiv oponenţii săi.

Focşăneanul Bogdan Obodariu, invitatul ediţiei de astăzi a rubricii „Punctul de vedere”, este student la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti.

---