Domnule Neagu, nu mai pangăriţi istoria Focşaniului!
Sincer vă spun că îmi pare rău, nu pentru că am scris articolul respectiv, ci pentru că am fost mult prea indulgent cu aşa zisa carte. Ştiţi deja de dragostea mea pentru Focşaniul de odinioară şi tocmai în numele ei vă spun că nu faceţi altceva decat să pangăriţi istoria oraşului. “Focşani – File din istoria comerţului 1949 - 2012” nu este o carte despre Focşani, ci una despre Ştefan Neagu. Cititorii dornici să afle despre negustorii ultimei jumătăţi de veac descoperă mai curand că “autorul cunoaşte bine pe patron” şi că “autorul este încantat de consăteanul său”. Iar “autorul” este omniprezent pe întreg parcursul cărţii, lucru care nu-i aşa, dă substanţă volumului. “Autorul a reţinut dintre salariaţi; Autorul a ţinut să prezinte aspecte; Poate da mărturie însuşi autorul; Autorul fără acordul firmei; Fost elev al autorului cărţii; Autorul ţine să menţioneze; Pe care autorul a cunoscut-o ca un model; Pe care autorul l-a dat ca exemplu; Cunoscut bine şi admirat de autor; Autorul lucrării păstrează o vie recunoştinţă; Autorul i-a cunoscut pe”, sunt exprimări menite să vă gadile orgoliul pentru că e clar că suferiţi grav de narcisism. Ce este relevant pentru istoria comerţului focşănean în faptul că “autorul cărţii s-a aprovizionat în dese randuri de la această firmă (Combrat – 94 n. r.) atat pentru construcţiile din Focşani, cat şi pentru vila de la Lepşa, pentru că a văzut la această firmă preţuri acceptabile şi materiale de bună calitate? Cu ce este mai bogată istoria Focşanului prin informaţia conform căreia “Casa Veche merită să fie frecventată, ceea ce face şi autorul”? În altă ordine de idei, pasaje întregi din cărţulie par a fi scrise de un veritabil activist de partid unde exprimări de genul “aduc laude cu acest prilej şi firmei X, aduc laude cu acest prilej şi firmei Y” trimit cu gandul la vechiul regim. De asemenea, folosiţi fraze întregi, perfect identice pentru a descrie evenimente diferite, furnizaţi informaţii eronate (clădirea biblotecii a fost construită în 1984?!), copiaţi integral pasaje din pseudo cărţile precedente, vă luaţi de negustorii vechi şi îi periaţi bine pe cei de azi. Mai mult, modul în care scrieţi trădează un vocabular plin de formulări şablon, dezacorduri şi pe alocuri nonsensuri. Exprimarea este asemănătoare unui elev de gimnaziu, nicidecum a unui profesor şi a unui publicist. Şi ca să fiu sincer pană la capăt sunt convins că prefaţa e scrisă de dumneavostră şi doar semnată de fostul comunist Vasile Valcu, pe care, de asemenea, îl periaţi în tot ce scrieţi. Vă dă de gol stilul de a scrie care e aidoma atat în prefaţă cat şi în cartea propriu-zisă. Dacă lucrarea s-ar fi intitulat “Amintirile lui Neagu povestite nepoţilor” ar fi fost mult mai corect şi nici nu m-ar fi interesat catuşi de puţin ce scrie în ea. Însă, vorbind despre oraşul Focşani, care înseamnă atat de mult în istoria ţării, nu pot să trec cu vederea aşa-zisele “File…”. Faptul că o asemenea carte poate fi lansată cu fast într-o instituţie de cultură nu face altceva decat să releve nivelul de spiritualitate foarte scăzut pe care Focşaniul îl trăieşte de decenii bune. Vă spun cinstit că lucrarea dvs este doar…maculatură. În toată puterea cuvantului!
P. S. Şi o mică parafrază pe final: Astfel s-a născut cel de-al doilea articol, în continuarea primului.